Clasă
socială, grup numeros de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sīnt proprii anumite caracteristici sociale comune, şi anume: acelaşi loc īn sistemul producţiei sociale, acelaşi raport (de cele mai multe ori consfinţit prin legi) faţă de
mijloacele de producţie; acelaşi rol īn organizarea socială a muncii; acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, precum şi aceeaşi mărime a acestei părţi; conştiinţa apartenenţei la acest grup, anumite trăsături psihosociale proprii.
Noţiunea de clasă socială a fost introdusă de gīnditori pre-marxişti (īn special de reprezentanţii economiei politice clasice engleze), dar
Karl Marx şi
Friedrich Engels au īmbogăţit şi au dezvoltat īn chip esenţial conceptul de clasă şi teoria claselor şi
luptei de clasă ca motor al dezvoltării istorice. Īn cunoscuta scrisoare către J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuţia sa la teoria claselor īn următoarele teze: 1) existenţa claselor este legată de anumite faze istorice de dezvoltare a producţiei; 2) lupta de clasă duce īn mod necesar la
dictatura
proletariatului; 3) aceasta constituie trecerea la desfiinţarea tuturor claselor īn
orīnduirea comunistă.
Scindarea societăţii īn clase s-a produs pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, īn procesul trecerii de la
orīnduirea comunei primitive la
sclavagism. Baza economică a apariţiei claselor a constituit-o apariţia
diviziunii sociale a muncii şi a proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Datorită locului diferit ocupat īntr-o anumită orīnduire economică a societăţii, o clasă socială īşi poate īnsuşi munca
alteia. Īn orīnduirile sclavagistă,
feudală şi
capitalistă societatea este scindată īn clase sociale opuse antagonic:
clase exploatate (sclavii, iobagii,
proletariatul) şi
clase exploatatoare (stăpīnii de sclavi, feudalii,
capitaliştii).
Īn orice orīnduire, alături de clasele sociale principale (ex. proletariatul şi burghezia īn capitalism) există clase neprincipale (clase pe cale de apariţie sau de
desfiinţare, diverse clase şi pături intermediare, de ex.
mica burghezie īn capitalism).
Clasele sociale īşi constituie un sistem de organizaţii şi inspiră concepţii, teorii sau doctrine care exprimă şi apără cu mijloace instituţionale şi pe plan
ideologic interesele clasei respective. Din existenţa claselor cu interese opuse decurge lupta de clasă, forţă motrice a dezvoltării societăţii īmpărţite īn clase
antagonice. Īn urma
revoluţiilor
sociale, care constituie forma cea mai īnaltă a luptei de clasă, un
mod de producţie este īnlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbării modului de producţie se modifică treptat şi structura de clasă a societăţii.
Categoria de clasă socială deţine īn concepţia materialistă a istoriei şi o importantă funcţie metodologică, avīnd o valoare operaţională pentru definirea şi analiza unor fenomene sociale complexe ca
suprastructura,
statul (puterea
politică),
democraţia, revoluţiile, războaiele,
conştiinţa socială, cultura
etc.
|