Mica burghezie de la oraşe şi sate îşi întemeiază existenţa pe mica proprietate asupra mijloacelor de producţie şi pe mica producţie de mărfuri, ceea ce generează şi dubla natură a micului burghez: de proprietar privat şi de om al muncii, fapt reflectat în poziţia lui şovăielnică şi oscilantă în viaţa social-politică, înclinarea spre curente de idei şi mişcări diferite, chiar opuse, potrivit ponderii acestora în raportul forţelor sociale şi politice. 

În imperialism, mica burghezie este tot mai mult supusă presiunii exercitate de marele capital monopolist, procesului de „absorbire“ de către acesta a micii proprietăţi şi de proletarizare a unor pături mic-burgheze.