|
Imperialism, stadiul
cel mai īnalt, monopolist, al dezvoltării capitalismului, al cărui īnceput se situează la sfīrşitul
sec. 19 şi īnceputul sec. 20.
Generalizarea teoretică a fenomenelor şi proceselor specifice acestui stadiu al dezvoltării societăţii burgheze a fost făcută
pentru prima dată de
V.I. Lenin, rezultatele acestei opere fiind expuse, īn special, īn lucrarea
Imperialismul, stadiul cel mai īnalt al
capitalismului (1916).
Lenin defineşte imperialismul ca stadiul monopolist al capitalismului, caracterizat prin următoarele
cinci trăsături esenţiale:
1) concentrarea producţiei şi a capitalului atinge o treaptă foarte īnaltă şi duce la crearea marilor monopoluri, care are un rol hotărītor īn viaţa economică;
2) fuziunea capitalului bancar cu cel industrial şi formarea, pe baza acestui
„capital financiar“, a unei oligarhii financiare;
3) exportul de capital ia tot mai mult locul exportului de mărfuri şi capătă o īnsemnătate deosebit de mare;
4) formarea unor uniuni monopoliste internaţionale ale capitaliştilor care īmpart
īntre ele lumea;
5) terminarea īmpărţirii teritoriale a globului pămīntesc īntre cele mai mari puteri capitaliste. |
Esenţa economică şi trăsătura distinctivă fundamentală a imperialismului constă īn īnlocuirea liberei concurenţe prin dominaţia monopolurilor (corporaţiilor). Monopolurile stăpīnesc complet economia şi politica celor mai mari ţări capitaliste.
Īn epoca imperialismului, dezvoltarea capitalismului se face extrem de inegal şi
īn salturi, iar raportul dintre forţele economice şi militare
ale statelor imperialiste se modifică īn permanenţă. Pe plan politic,
imperialismul se caracterizează prin promovarea
īn relaţiile internaţionale a unei politici de expansiune şi
dictat.
|
