Capitalism
(dictatură capitalistă
sau dictatură burgheză),
formaţiune socială care se īntemeiază pe proprietatea privat-capitalistă asupra
mijloacelor de producţie şi pe exploatarea
muncitorilor salariaţi şi īn care
burghezia, īn vederea consolidării dominaţiei sale economice, deţine puterea
politică.
Procesul de apariţie al capitalismului īn Europa occidentală a īnceput aproximativ īn sec. 15 - 16. Cele două clase principale ale capitalismului sīnt clasa proletarilor şi clasa capitaliştilor. Scopul producţiei capitaliste este obţinerea de
plusvaloare. Īn raport cu
feudalismul, capitalismul a
dezvoltat forţele de producţie ale societăţii, a ridicat productivitatea muncii şi gradul de socializare a producţiei. Contradicţia fundamentală a capitalismului este contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi forma privat-capitalistă a īnsuşirii rezultatelor producţiei.
Ideologia burgheză, produs spiritual al orīnduirii capitaliste, exprimă interesele de
clasă ale diferitelor pături şi grupări ale burgheziei. De la īnceputul sec. 20, capitalismul a intrat īn stadiul cel mai īnalt al dezvoltării sale:
imperialismul.
Deci, īn evoluţia sa, capitalismul a parcurs două stadii: stadiul dominaţiei liberei concurenţe
(capitalism premonopolist) şi stadiul dominaţiei monopolurilor (imperialismul,
capitalismul monopolist sau capitalismul sec. 20). La rīndul lor, fiecare dintre cele două stadii au parcurs mai multe
etape. După cum arată Marx, īn cele din urmă „monopolul capitalului devine o cătuşă pentru modul de producţie capitalist care a īnflorit odată cu el şi prin el. Centralizarea mijloacelor de producţie şi socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile cu īnvelişul lor capitalist. Acesta este sfărīmat. Proprietăţii private capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sīnt expropriaţi..., producţia capitalistă generează cu necesitatea unui proces natural propria ei negare“.
Īn epoca actuală, dictatura
capitalistă nu mai poate asigura dezvoltarea forţelor de producţie pe plan mondial, politica sa economică duce la risipă de bunuri materiale şi de forţă de muncă, generează crize de energie şi de materii prime, crize economice īn general, accentuează inegalităţile īn relaţiile internaţionale, īmpărţirea lumii īn bogaţi şi săraci.
|