|
Vaillant, Édouard (1840-1915) - socialist
francez, blanquist; membru al Comunei din Paris;
membru al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor (1871-1872);
delegat la Conferinţa de la Londra (1871);
unul dintre fondatorii Partidului socialist
francez (1901), ulterior reformist. - I 428
|
|
Vaïsse, Claude-Marius (1799-1864) - om de
stat francez, bonapartist; ministru de interne
(ianuarie-aprilie 1851). - I 268
|
|
Valentin, Louis-Ernest - general francez,
bonapartist, în ajunul revoluţiei din 18
martie 1871 prefect al poliţiei din Paris. -
I 457, 479 |
|
Vanderbilt - mari magnaţi americani ai
finanţei şi industriei. - II 379, 463 |
|
Varus, Publius Quintilius (aprox. 53 î.e.n.
- 9 e.n.) - om politic şi comandant de oşti
roman, guvernator al Siriei (7-5 î.e.n.), apoi
comandant suprem al provinciei Germania (7-9
e.n.); în timpul răscoalei triburilor
germanice, după înfrîngerea din Pădurea
teutoburgică, s-a sinucis. - II 253 |
|
Vatimesnil, Antoine-François-Henri Lefebvre
de (1789-1860) - om politic francez, legitimist,
ministru al instrucţiunii (1828-1851),
deputat în Adunarea legislativă
(1849-1851). - I 269 |
|
Vauban, Sébastien le Prêtre (Prestre),
marchiz de (1633-1707) - mareşal al Franţei,
genist, autor al unei serii de lucrări despre
fortificaţii şi asedii; a scris lucrarea
economică „Projet d'une dîme royale“.
- I 176 |
|
Veleda (sec. I) - preoteasă şi
profetesă din tribul germanic al bructerilor;
sub conducerea lui Civilis, a luat parte activă
la răscoala triburilor germanice şi
galice împotriva stăpînirii romane (69-70
sau 71). - II 269
|
|
Venedey, Iacob (1805-1871) - publicist
radical german, în deceniul al 4-lea unul dintre
conducătorii Ligii celor proscrişi de Ia
Paris; în 1848-1849 membru al Adunării naţionale
de la Frankfurt (aripa de stînga); după
revoluţia din 1848-1849 - liberal. - II 315 |
|
Victoria (1819-1901) - regină a Marii
Britanii şi a Irlandei (1837-1901). - II 111 |
|
Vidal, François (1814-1872) -
economist
francez, socialist mic-burghez, în 1848 secretar
al Comisiei de la Luxemburg, deputat în
Adunarea legislativă (1850-1851). - I 186,
187, 192, 246 |
|
Vieyra - colonel francez, în 1851 şeful
statului-major al Gărzii naţionale;
bonapartist, a participat activ la lovitura de
stat de la 2 decembrie 1851. - I 237 |
|
Villèle, Jean-Baptiste-Séraphin-Joseph,
conte de (1773-1854) - om de stat francez din
perioada Restauraţiei, legitimist,
prim-ministru (1822-1827). - I 269
|
|
Vinoy, Joseph (1800-1880) - general
francez, bonapartist; a participat la lovitura de
stat de la 2 decembrie 1851; în timpul războiului
franco-prusian a comandat corpul 13 armată,
apoi corpul 1 armată, precum şi Armatele
a doua şi a treia de la Paris; din 22
ianuarie 1871 guvernator al Parisului; a comandat
armata de rezervă a versaillezilor, unul
dintre călăii Comunei din Paris. - I
457, 459, 460, 461, 462; II 436 |
|
Vivien, Alexandre-François-Auguste
(1799-1854) - om politic francez, avocat, orléanist;
în 1840 ministru de justiţie, în 1848
ministru al lucrărilor publice în guvernul
Cavaignac. - I 140 |
|
Vogt,
Karl (1817-1895) - naturalist german,
reprezentant al materialismului vulgar, democrat
mic-burghez; în 1848-1849 membru al Adunării
naţionale de la Frankfurt (aripa de stînga);
în iunie 1849 unul dintre cei cinci regenţi
ai imperiului; în 1849 a emigrat în Elveţia;
în deceniile al 6-lea şi al 7-lea agent plătit
al lui Ludovic Bonaparte; unul dintre participanţii
cei mai activi la campania de calomnii pornită
împotriva revoluţionarilor proletari; Marx
l-a demascat în pamfletul său „Domnul
Vogt“ (1860). - I 322, 451; II 144,
346, 436 |
|
Voltaire
(Arouet), François-Marie de (1694-1778)
- filozof deist francez, scriitor satiric,
istoric; reprezentant de seamă al
iluminismului burghez din secolul al XVIII-lea;
a luptat împotriva absolutismului şi
catolicismului. - I 144, 169, 181, 183,
242, 346, 347, 463; II 349, 370 |
|
|
|
Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|