|
Lacrosse, Bertrand-Théobald-Joseph, baron
de (1796-1865) - om de stat francez, orléanist,
ulterior bonapartist, ministru al lucrărilor
publice (1848- 1849, 1851), vicepreşedinte al
Adunării constituante şi al celei
legislative.
- I 163
|
|
Lafargue, Paul (1842-1911)
- socialist francez, propagandist al
marxismului, militant al mişcării
muncitoreşti franceze şi internaţionale,
membru al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor; unul dintre
întemeietorii Partidului muncitoresc francez
(1879); delegat la congresele internaţionale
muncitoreşti socialiste din 1889 şi
1891; discipol şi tovarăş de luptă
al lui Marx şi Engels; soţul fiicei
lui Marx, Laura. - II 81, 406 [Dicţionar] |
|
Lafayette (La Fayette),
Marie-Joseph-Paul, marchiz de (1757-1834) -
om de stat şi general francez, unul dintre
reprezentanţii marii burghezii în perioada
revoluţiei franceze de la sfîrşitul
secolului al XVIII-lea; comandant al Gărzii
naţionale (1789- 1791), a condus în 1791
operaţia de împrăştiere a
demonstraţiei republicane de pe Cîmpul lui
Marte, dînd ordin să se tragă asupra
demonstranţilor; în calitate de comandant
al unei armate, el a încercat zadarnic în 1792
să o transforme într-un instrument al
contrarevoluţiei; după revoluţia
populară din 10 august 1792 a fugit în străinătate;
ca lider al moderaţilor, l-a ajutat pe
Ludovic-Filip să devină rege al Franţei;
a participat la războiul de independenţă
din America. - II 310 |
|
Laffitte, Jacques
(1767-1844) - bancher şi om politic
francez, orléanist, reprezentant al burgheziei
financiare; prim-ministru (1830-1831). - I 111,
431 |
|
La Hitte, Jean-Ernest Ducos,
viconte de (1789-1878) - general francez,
bonapartist, deputat în Adunarea legislativă;
ministru de externe şi ministru de război
(1849-4851). - I 186, 245 |
|
|
Lamartine,
Alphonse-Marie-Louis de (1790-1869) - poet,
istoric şi om politic francez, ideolog al
romantismului reacţionar; în deceniul al
5-lea unul din conducătorii republicanilor
moderaţi; în 1848 ministru de externe
şi conducătorul de fapt al guvernului
provizoriu; deputat în Adunarea constituantă
şi membru al Comisiei executive. - I 116,
120, 127, 130, 263; II 142, 325 |
|
Lamoricière,
Louis-Christophe-Léon Juchault de
(1806-1865) - general şi om politic
francez, republican moderat; în 1848 a
participat activ la înăbuşirea
insurecţiei din iunie de la Paris; ministru
de război în guvernul Cavaignac
(iunie-decembrie 1848); deputat în Adunarea
constituantă şi în cea legislativă.
- I 228, 280 |
|
Lange, Christian Konrad Ludwig
(1825-1885) - filolog, autorul unor lucrări
de istorie a Romei antice. - II 257 |
|
Lange, Friedrich Albert
(1828-1875) - filozof burghez german,
neokantian, malthusianist, adversar al
materialismului şi al socialismului. - II
19 |
|
La Rochejaquelein,
Henri-Auguste-Georges du Vergier, marchiz de
(1805- 1867) - om politic francez, unul.dintre
conducătorii legitimiştilor, membru al
Camerei pairilor; în timpul celei de-a doua
Republici deputat în Adunarea constituantă
şi în cea legislativă; în timpul
domniei lui Napoleon al III-lea, senator. - I
117, 269 |
|
Laplace, Pierre-Simon, marchiz de (1749-1827) - astronom, matematician
şi fizician francez; a formulat independent de Kant şi a fundamentat
matematic ipoteza potrivit căreia sistemul solar s-a format dintr-o
nebuloasă gazoasă. - II 54, 55, 59, 86, 117 |
|
Lassalle, Ferdinand
(1825-1864) - socialist mic-burghez german, întemeietorul
lassalleanismului - o variantă a
oportunismului în mişcarea muncitorească
germană. Lassalle a fost unul dintre întemeietorii
Uniunii generale a muncitorilor germani (1863).
Crearea acestei uniuni a avut o însemnătate
pozitivă pentru mişcarea muncitorească,
dar Lassalle, în calitatea sa de preşedinte,
a îndreptat-o pe o cale oportunistă.
Lassalleenii socoteau că prin agitaţia
legală pentru dreptul de vot universal,
prin crearea de asociaţii de producţie
subvenţionate de statul iuncherilor, se va
ajunge la crearea unui „stat popular
liber“. Lassalle a sprijinit politica
unificării „de sus“ a Germaniei sub
hegemonia Prusiei reacţionare. Politica
oportunistă a lassalleenilor a constituit o
piedică pentru activitatea Internaţionalei
I şi
pentru crearea unui adevărat partid
muncitoresc în Germania, a întîrziat formarea
conştiinţei de clasă a
muncitorilor.
Concepţiile teoretice şi
politice ale lassalleenilor au fost aspru
criticate de către clasicii
marxism-leninismului (vezi K. Marx. „Critica
Programului de la Gotha“; V.
I. Lenin. „Statul şi revoluţia“
şi alte lucrări). - I 10, 101, 397,
566, 567; II 5, 8, 11-13, 16-20, 24, 28-31, 33,
36, 37, 80, 302, 427- 431, 438, 446, 448, 450 |
|
Latham, Robert Gordon (1812-1888) -
filolog şi etnolog englez; profesor la
Universitatea din Londra. - II 161 |
|
Lavoisier, Antoine-Laurent (1743-1794) - chimist francez, a combătut
teoria flogisticului; s-a ocupat şi cu probleme de economie politică
şi statistică. - I 419; II 57 |
|
Leclerc, Alexandre - comerciant din
Paris, adept al partidului ordinii; a luat parte
la înăbuşirea insurecţiei din
iunie 1848 a muncitorilor parizieni. - I 193 |
|
Lecomte, Claude-Martin (1817-1871) -
general francez, în timpul războiului
franco-prusian a comandat o brigadă; la 18
martie 1871, după încercarea nereuşită
a guvernului Thiers de a dezarma Garda naţională,
a fost împuşcat de soldaţii răsculaţi.
- I 459, 460, 464, 480-483 |
|
Ledru-Rollin, Alexandre-Auguste
(1807-
1874) - publicist şi om politic francez, unul
dintre conducătorii democraţilor
mic-burghezi; redactor al ziarului „La Réforme“;
în 1848 ministru de interne în guvernul
provizoriu şi membru al comisiei executive;
deputat în Adunarea naţională
constituantă şi în cea legislativă;
şeful montagnarzilor; după demonstraţia
de la 13 iunie 1849 a emigrat în Anglia; unul
dintre conducătorii emigraţiei
mic-burgheze la Londra.
- I 41, 116, 124, 127,
133, 134, 143, 149, 152-153, 158-161, 164, 175,
187, 193, 217, 229, 233, 236; II 329
|
|
Le Flô, Adolphe-Emmanuel-Charles
(1804-1887) - general, om politic şi diplomat
francez, monarhist; în perioada celei de-a doua
Republici deputat în Adunarea constituantă
şi în cea legislativă; ministru de război
în guvernul apărării naţionale
şi în guvernul Thiers (1870-1871); deputat
în Adunarea naţională din 1871;
ambasador la Petersburg (1848-1849 şi
1871-1879). - I 226, 280, 460, 463 |
|
Legreulier - în 1870 membru al Consiliului
General al Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor. - I 437 |
|
Lemoinne, John-Émile (1815-1892) -
publicist francez, corespondentul din Anglia al
ziarului „Journal des Débats“. - I 196 |
|
Leibniz, Gottfried Wilhelm, baron de (1646-1716) - filozof german
idealist, matematician de seamă, istoric şi diplomat; întemeietorul
Academiei de Ştiinţe din Berlin şi primul ei preşedinte. -
II 52 |
|
Lemke, Gottlieb (aprox. 1844-1885) - membru
al Asociaţiei culturale a muncitorilor
germani de la Londra. - II 151 |
|
Leonardo da Vinci (1452-1519) - mare pictor, sculptor, arhitect, om de
ştiinţă şi gînditor italian, personalitate reprezentativă a Renaşterii. - II 51 |
|
Lerminier, Jean-Louis-Eugène
(1803-1857) - jurist şi publicist francez; de
la sfîrşitul deceniului al 4-lea
conservator; profesor de drept comparat la Collège
de France (1831-1839), pe baza unui protest al
studenţilor el şi-a depus
demisia. - I 150 |
|
Lessing, Gotthold Ephraim
(1729-1781) -
critic literar şi critic de artă, poet
şi iluminist; întemeietorul esteticii
realiste în literatura naţională clasică
germană; reprezentant de seamă al concepţiilor
umaniste; duşman al absolutismului.
- I 404
|
|
Lessner, Friedrich
(1825-1910) - militant
al mişcării muncitoreşti germane
şi internaţionale, de profesiune
croitor; membru al Ligii comuniştilor; a
participat la revoluţia din 1848- 1849; în
1852, în procesul comuniştilor de la Köln,
a fost condamnat la 3 ani închisoare; în 1856 a
emigrat la Londra; membru al Asociaţiei
culturale a muncitorilor germani de la Londra
şi al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor (noiembrie
1864-1872); în 1865 şi 1871 a participat la
conferinţele de la Londra, în 1867 la
Congresul de la Lausanne, în 1868 la cel de la
Bruxelles, în 1869 la cel de la Basel şi în
1872 la cel de la Haga ale Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor, membru al Consiliului federal
britanic; a luptat activ pentru promovarea în
Internaţională a liniei lui Marx;
ulterior, unul dintre întemeietorii Partidului
laburist independent din Anglia; prieten şi
tovarăş de luptă
al lui Marx şi Engels.
- I 437, 446, 490; II
322, 330
|
|
Leverrier,
Urbain-Jean-Joseph (1811-1877) - astronom şi
matematician francez; în 1846 a calculat orbita
planetei Neptun, necunoscută pînă
atunci, şi a determinat poziţia ei pe
bolta cerească. - II 344 |
|
|
Leverrier, Urbain-Jean-Joseph (1811- 1877)
- astronom şi matematician francez; în 1846
a calculat orbita planetei Neptun, necunoscută
pînă atunci, şi a determinat poziţia
ei pe bolta cerească. - II 344 |
|
Levi, Leone (1821-1888) - economist,
statistician şi jurist burghez englez. - II
385 |
|
Levy, Gustav - socialist din Provincia
renană, unul dintre cei mai activi agitatori
ai Uniunii generale a muncitorilor germani; în
1856, ca delegat al muncitorilor din Düsseldorf,
l-a vizitat pe Marx la Londra. - II 425 |
|
Liebig, Justus, baron de (1803-1873) -
chimist german, deschizător de drumuri în
chimia teoretică, în special în chimia
organică şi analitică, precum
şi în aplicarea acestora în agricultură.
- I 571 |
|
Liebknecht, Wilhelm
(1826-1900) - eminent
militant al mişcării muncitoreşti
germane şi internaţionale; participant
la revoluţia din 1848-1849, membru al Ligii
comuniştilor, membru al Internaţionalei I;
din 1867 deputat în Reichstag, a luptat împotriva
lassalleanismului, pentru principiile Internaţionalei
în mişcarea, muncitorească germană;
unul dintre întemeietorii şi conducătorii
social-democraţiei germane; în timpul războiului
franco-prusian s-a situat pe poziţiile
internaţionalismului proletar, a militat
pentru sprijinirea Comunei din Paris; în unele
probleme s-a situat pe o poziţie împăciuitoristă
faţă de oportunism; delegat la
congresele internaţionale muncitoreşti
socialiste din 1889, 1891 şi 1893; prieten
şi tovarăş de luptă al lui
Marx şi Engels.
- II 5, 7, 28, 32, 33, 36,
37, 428, 430, 436, 445, 449
|
|
Linguet, Simon-Nicolas-Henri (1736- 1794) -
avocat, publicist, istoric şi economist
francez; a combătut pe fiziocraţi şi
a supus unei critici amănunţite libertăţile
burgheze şi relaţiile de proprietate
capitaliste. - I 346 |
|
Lintern, W. - trade-unionist, în 1870
membru al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor. - I 437 |
|
Linné, Carl von (1707-1778) - renumit cercetător al naturii suedez,
creatorul sistemului de clasificare a plantelor şi animalelor; a elaborat
şi a pus la baza acestei clasificări nomenclatura binară (numele
familiei şi al speciei), menţinută pînă în zilele noastre.
- II 52, 53, 118 |
|
List, Friedrich (1789-1846) - economist
vulgar burghez german, adept al protecţionismului.
- I 318 |
|
Liutprand (aprox. 920 - aprox. 972) -
istoric şi prelat italian; din 961 episcop de
Cremona (Italia de nord), autorul operei
„Antapodosis“. - II 279
|
|
Lochner, Georg (n. aprox. 1824) - militant
al mişcării muncitoreşti germane
şi internaţionale, de profesiune tîmplar,
membru al Ligii comuniştilor, al Asociaţiei
culturale a muncitorilor germani de la Londra
şi al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor (noiembrie
1864- 1872); în 1865 şi 1871 delegat la
Conferinţa de la Londra a Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor; prieten şi
tovarăş de luptă al lui Marx şi
Engels. - I 490; II
322 |
|
Locke, John
(1632-1704) - filozof englez,
senzualist, economist, ideolog al rînduielilor
statornicite după revoluţia engleză
din secolul al XVII-lea şi mai ales după
pactizarea burgheziei cu nobilimea. Deşi a
oscilat între materialism şi idealism,
materialismul ocupă în opera sa o poziţie
dominantă. - I 208; II 84, 115, 466
|
|
Longos (secolele al II-lea - al III-lea) -
scriitor grec, autorul romanului pastoral
„Daphnis şi Chloe“. - II 216 |
|
Lopatin, Gherman Aleksandrovici (1845-1918)
- revoluţionar rus, discipol al lui Cernîşevski,
narodnic; în 1870 membru al Consiliului General
al Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor; a tradus în limba rusă o bună
parte din primul volum al „Capitalului“;
prieten al lui Marx şi Engels. - I 466 |
|
Lubbock, sir John (din 1899) lord
Avebury (1834-1913) - biolog englez, darvinist,
etnolog şi arheolog, autor al unor lucrări
de istorie a societăţii primitive;
specialist în probleme financiare, om politic
liberal. - II 162-164 |
|
Lucraft, Benjamin (1809-1897) - tîmplar,
unul dintre liderii reformişti ai
trade-unionurilor; membru al Consiliului General
al Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor (1864-1871); în 1868 delegat la
Congresul de la Bruxelles şi în 1869 la cel
de la Basel ale Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor; membru al Comitetului executiv al
Ligii pentru reformă; în 1871 a luat
atitudine împotriva Comunei din Paris şi a
refuzat să semneze Adresa Consiliului General
cu privire la „Războiul civil din Franţa“;
s-a retras din Consiliul General, care l-a
condamnat ca renegat. - I 437, 446 |
|
Ludovic Bonaparte vezi Napoleon al
III-lea.
|
|
Ludovic-Napoleon vezi Napoleon al
III-lea. |
|
Ludovic-Filip, duce de Orléans (1773-
1850) - rege al Franţei (1830-1848). - I 112,
114, 116, 137, 140, 143, 166, 169, 172-175, 196,
198, 212, 216, 222, 228, 237-240, 285, 331, 423,
424, 453, 459, 469, 481; II 21, 23, 91, 96, 315 |
|
Ludovic-Filip-Albert, duce de Orléans,
conte de Paris (1838-1894) - nepotul lui
Ludovic-Filip, pretendent orléanist la tronul
Franţei. - I 267, 268 |
|
|
Ludovic al XV-lea (1710-1774) - rege al
Franţei (1715-1774). - I 294 |
|
Ludovic al XVIII-lea (1755-1824) - rege al
Franţei (1814-1815 şi 1815-1824). - I
208 |
|
Luther, Martin
(1483-1546) - întemeietorul protestantismului
(lutheranismului) în Germania; ideolog al
burgheziei germane. În timpul războiului
ţărănesc, în 1524-1525, Luther s-a
ridicat împotriva ţărănimii răsculate
şi a sărăcimii oraşelor, situîndu-se
de partea principilor. - I 207; II 51, 52, 90, 91,
218, 370, 470 |
|
|
|
|
Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|