|
Dalton, John (1766-1844)
- chimist şi fizician englez, a pus
bazele teoriei atomiste în chimie. - II 57
|
|
Daniels,
Roland (1819-1855) - medic german, membru al
comunităţii din Köln a Ligii comuniştilor,
din 1850 membru al Organului central din Köln
al Ligii comuniştilor; unul din inculpaţi
în procesul comuniştilor de la Köln
(1852), achitat de Curtea cu juri; prieten al
lui Marx şi Engels. - II 330 |
|
Danielson,
Nikolai Franţevici (pseudonim Nikolai-on)
(1844-1918) - scriitor şi economist rus;
unul dintre ideologii narodnicismului în
ultimele două decenii ale secolului al
XlX-lea; timp de mai mulţi ani a fost în
corespondenţă cu Marx şi Engels;
a tradus în limba rusă volumele I, II
şi III ale „Capitalului“ (volumul 1
l-a tradus în colaborare cu G. A. Lopatin). -
II 472-475 |
|
Dante,
Alighieri (1265-1321) - mare scriitor
italian; unul dintre cei mai mari poeţi ai
lumii. - I 316; II 140 |
|
Danton,
Georges-Jacques (1759-1794) - remarcabil om
politic în perioada revoluţiei franceze,
lider al aripii de dreapta a iacobinilor. -
I 207 |
|
Darboy,
Georges (1813-1871) - teolog francez, din
1863 arhiepiscopul Parisului; în mai 1871 a
fost împuşcat de Comună ca ostatic. -
I 427, 487 |
|
Darwin,
Charles Robert (1809-1882) - mare
naturalist englez, întemeietorul biologiei ştiinţifice
şi al concepţiei despre evoluţia
istorică a speciilor de plante şi
animale pe calea selecţiei naturale, cunoscută
sub numele de darvinism. - I 9; II 58, 61,
67, 69, 74, 81, 116, 127, 151, 164, 348, 360 |
|
Delahaye,
Pierre-Louis (n. 1820) - mecanic francez;
din 1864 membru al Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor; a luat parte la Comuna din
Paris; după înfrîngerea Comunei a emigrat
în Anglia; membru al Consiliului General al
Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor (1871-1872); în 1871 delegat la
Conferinţa de la Londra. - I 490 |
|
Democrit
din Abdera (aprox. 460 - aprox. 370 î.e.n.)
- filozof grec, reprezentant de seamă al
materialismului şi al ateismului în
antichitate, „cea dinţii minte
enciclopedică la greci“ (Marx şi
Engels); unul dintre întemeietorii teoriei
atomiste; exponent ideologic al democraţiei
sclavagiste. - II 83 |
|
Demostene
(384-322 î.e.n.) - cel mai mare orator al
Greciei antice, om politic atenian, şeful
partidului anti-macedonian, adept al democraţiei
sclavagiste. - I 171; II 235 |
|
Deprez,
Marcel (1843-1918) - fizician şi
electrotehnician francez, cunoscut pentru lucrările
sale în domeniul transportului energiei
electrice la mare distanţă. -
II 152 |
|
Descartes
(Cartesius), René (1596-1650) -
remarcabil filozof francez, matematician şi
naturalist, reprezentant al raţionalismului,
dualist. - II 52, 57, 113, 344, 346, 457 |
|
Desmaret
- căpitan de jandarmi francez, ucigaşul
lui Gustave Flourens. - I 462 |
|
Desmoulins,
Lucie-Simplice-Camille-Benoist (1760-1794) -
avocat din Paris; a luat parte la revoluţia
franceză de la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea; iacobin de dreapta şi prieten al
lui Danton. - I 207 |
|
Diderot,
Denis (1713-1784) - filozof materialist,
scriitor şi estetician francez, unul dintre
cei mai de seamă iluminişti. A fost
unul dintre precursorii ideologici ai revoluţiei
burgheze franceze, s-a situat pe poziţiile
unui materialism militant, ateist; enciclopedist
de seamă. - II 114, 349 |
|
Dietz,
Johann Heinrich Wilhelm (1843-1922) -
social-democrat german, editor; fondatorul
editurii J.H.W. Dietz din Stuttgart, care a
devenit editura partidului social-democrat; din
1881 deputat în Reichstag. - II 35, 37,
156 |
|
Dietzgen,
Joseph (1828-1888) - social-democrat
german, de profesiune muncitor tăbăcar;
filozof autodidact „care a descoperit în mod
independent materialismul dialectic“ (Lenin).
- II 359 |
|
Dikearhos
(secolul al IV-lea î.e.n.) - învăţat
grec, discipol al lui Aristotel, a scris lucrări
istorice, politice, filozofice, geografice. -
II 236 |
|
Diocleţian,
Caius Aurelius Valerius (aprox. 245-313) -
împărat roman (284-305). - I 109 |
|
Diodor
din Sicilia (aprox. 80-29 î.e.n.) - istoric
grec, autorul unei opere de istorie universală
intitulată „Biblioteca istorică“,
o primă încercare de a prezenta întreaga
istorie a antichităţii. - II
268, 275 |
|
Disraeli
(D'Israeli) Benjamin (din 1876) conle de
Beaconsfield (1804-1881) - om de stat şi
scriitor englez, unul dintre liderii torylor; în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
unul dintre liderii partidului conservator,
prim-ministru (1868 şi 1874-1880). -
II 98 |
|
Dodwell,
Henry (m.
1784) - filozof materialist englez. - II
85 |
|
Dolleschall,
Laurenz (n. 1790) - funcţionar de poliţie
la Köln (1819-1847); cenzor al lui
„Rheinische Zeitung“. - II 140 |
|
Dollfus,
Jean (1800-1887) - mare fabricant alsacian,
filantrop burghez, primar al oraşului
Mulhouse. - I 518, 570 |
|
Dombrowski,
Jaroslaw (1836-1871) - democrat revoluţionar
polonez; în deceniul al 7-lea al secolului al
XIX-lea a luat parte la mişcarea de
eliberare naţională din Polonia;
general al Comunei din Paris; din mai 1871
comandant suprem al tuturor forţelor armate
ale Comunei; a căzut pe baricade. -
I 474 |
|
Douay,
Félix (1816-1879) - general francez, în
timpul războiului franco-prusian a comandat
corpul 7 armată; a fost făcut
prizonier la Sedan; ulterior a comandat corpul 4
armată de la Versailles; unul dintre călăii
Comunei din Paris. - I 48 |
|
|
Ducele
de Guise
vezi Henric al II-lea de Lorena. |
|
Duchâtel,
Charles-Marie-Tanneguy, conte (1803-1867) -
om de stat francez, orléanist, ministru al
comerţului (1834-1836) şi ministru de
interne (1839 şi 1840-1848), malthusianist.
- I 268 |
|
Duclerc,
Charles-Théodore-Eugène (1812-1888) -
ziarist şi om politic francez, membru al
redacţiei ziarului ,,Le National“
(1840-1846); în 1848-1849 deputat în Adunarea
constituantă; ministru de finanţe
(mai-iunie 1848); ulterior unul din directorii băncii
„Crédit mobilier“; în 1875 vicepreşedinte
al Adunării naţionale franceze; în
1882-1883 prim-ministru. - I 151 |
|
Ducpétiaux,
Édouard (1804-1868) - publicist şi
statistician belgian, filantrop burghez;
inspector general al închisorilor şi al
instituţiilor de binefacere din Belgia. -
I 527 |
|
Dufaure,
Jules-Armand-Stanislas (1798-1881) - om de
stat şi avocat francez, orléanist; în
1848 republican burghez; în 1848-1851 deputat
în Adunarea constituantă şi în cea
legislativă; unul dintre călăii
Comunei din Paris; ministru al lucrărilor
publice (1839-1840), ministru de interne
(1848-1849), ministru de justiţie
(1871-1873, 1875-1876, 1877- 1879) şi
prim-ministru (1876, 1877- 1879). - I
140, 142, 175, 456, 462, 479, 461 |
|
Dühring,
Eugen Karl (1833-1921) - filozof eclectic
şi economist vulgar german, reprezentant al
socialismului mic-burghez reacţionar; a
profesat o filozofie care îmbina în mod
eclectic idealismul, materialismul metafizic
şi pozitivismul; s-a ocupat şi de
ştiinţele naturii şi de literatură;
între anii 1863 şi 1877 privat-docent la
Universitatea din Berlin. - II 80, 81,
122, 478 |
|
Duns
Scot, John (aprox. 1265-1308) - filozof
medieval scolastic, reprezentant al
nominalismului; Marx a relevat semnificaţia
materialistă a nominalismului lui Duns
Scot; autorul lucrării în mai multe volume
„Opus Oxoniense“. - II 83 |
|
|
Dupin,
André-Marie-Jean-Jacques (1783-1865) -
jurist şi om politic francez, orléanist;
preşedintele Camerei deputaţilor
(1832-1839), preşedintele Adunării
legislative (1849-1851), apoi bonapartist. -
I 195, 252, 255, 256 |
|
Dupont
de l'Eure, Jacques-Charles (1767-1855) - om
politic francez, liberal, participant la revoluţia
burgheză franceză de la sfîrşitul
secolului al XVIII-lea şi la revoluţia
din 1830; în deceniul al 5-lea - reprezentant
al opoziţiei dinastice; a fost apropiat de
republicanii burghezi moderaţi; în 1848
preşedinte al guvernului provizoriu. -
I 116 |
|
Dupont,
Eugène (aprox. 1831-1881) - muncitor
francez, constructor de instrumente muzicale; în
1848 a luat parte la insurecţia din iunie
de la Paris; din 1862 a trăit la Londra;
membru al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor (noiembrie
1864-1872), secretar-corespondent pentru Franţa
(1865-1871), în 1865 a participat la Conferinţa
de Ia Londra şi în 1866 la Congresul de la
Geneva; în 1867 vicepreşedinte al
Congresului de la Lausanne, în 1868 delegat la
Congresul de la Bruxelles, în 1871 la Conferinţa
de la Londra şi în 1872 la Congresul de la
Haga; a promovat linia lui Marx în Internaţională;
în 1870 a plecat la Manchester, unde a înfiinţat
o secţie a Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor; membru al Consiliului federal
britanic al Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor (1872- 1873); în 1874 s-a
stabilit în S.U.A. - I 437, 447, 490 |
|
Duprat,
Pascal (1815-1885) - om politic francez,
ziarist, republican burghez; în perioada celei
de-a doua Republici deputat în Adunarea
constituantă şi în cea legislativă;
s-a rdicat împotriva lui Ludovic Bonaparte. -
I 257, 258 |
|
|
Dürer, Albrecht (1471-1528) - mare pictor german, gravor, sculptor
şi arhitect, eminent reprezentant al culturii din epoca Renaşterii în
Germania. - II 51 |
|
Duval,
Émile-Victor (1841-1871) - muncitor turnător,
militant al mişcării muncitoreşti
franceze; membru al Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor, membru al Comitetului Central al
Gărzii naţionale şi al Comunei
din Paris; general al Gărzii naţionale
a Comunei; la 4 aprilie 1871 a fost făcut
prizonier de versaillezi şi împuşcat.
- I 462 |
|
|
|
Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|