|
|
| Affre,
Denis-Auguste (1793-1848) - arhiepiscopul Parisului (1840-1848); în
timpul insurecţiei din iunie 1848 de la
Paris a fost împuşcat de trupele
guvernului în timp ce încerca să-i
determine pe muncitorii răsculaţi să
depună armele.
- I 487
|
|
| Agassiz, Louis-Rudolph
(1807-1873) - naturalist elveţian; în concepţiile sale despre ştiinţele naturii s-a situat pe o poziţie ultrareacţionară; adversar al darwinismului.
- II 193
|
|
| Agesilaos al II-lea
(aprox. 442 - aprox. 360 î.e.n.) - rege al
Spartei (aprox. 399 - aprox. 358 î.e.n.),
frate al Iui Agis al II-lea. - I
265 |
|
| Agis al II-lea,
rege al Spartei (427-401 î.e.n.) - fratele
mai mare al lui Agesilaos. - I 265 |
|
| Ailly, Pierre
d'
(1350-1420 sau 1425) - teolog şi
cardinal francez; a jucat un rol important în
Consiliul de la Constanza. - I 292 |
|
| Akroyd (Ackroyd), Edward
- fabricant englez, liberal, membru al parlamentului.
- I 539, 540 |
|
| Albert (Martin, Alexandre)
(1815-1895) - muncitor francez, socialist,
unul dintre conducătorii organizaţiilor
secrete ale blanquiştilor în timpul
monarhiei din iulie; în 1848 membru al
guvernului provizoriu. - I 116, 118, 128
|
|
|
Albrecht, Karl (1788-1844) - comerciant german; pentru participare la mişcarea opoziţionistă a „demagogilor“ a fost condamnat la 6 ani închisoare. În 1841 s-a stabilit în Elveţia, unde a propagat sub o formă mistică-religioasă idei apropiate de comunismul utopic al lui Weitling.
- II 322.
|
|
| Alexandru al II-lea
(1818-1881) - ţar al Rusiei
(1855-1881). - I 443 |
|
| Alexandru cel Mare
(356-323 î.e.n.) - vestit comandant de oşti
şi om de stat din antichitate; din anul 336, rege al Macedoniei. - I 201, 252; II 201
|
|
| Alexandra (1844-1925)
- fiica regelui danez Christian al IX-lea; în
1863 s-a căsătorit cu prinţul de
Wales, care din 1901 a domnit sub numele de
Eduard al VII-lea, rege al Marii Britanii şi
al Irlandei.
- I 461 |
|
| Allais,
Louis-Pierre-Constant (născut aprox. 1821)
- agent al poliţiei franceze.
- I 252,
255, 256
|
|
|
Ammianus Marcellinus (aprox. 332 - aprox. 400) - istoric roman; a scris istoria Romei dintre anii
96 şi 378. Această operă, intitulată
„Istoria“, cuprinde informaţii importante şi pentru istoria ţării noastre.
- II 209, 230
|
|
|
Anacreon (aprox. 570-478 î.e.n.) - poet liric grec.
- II 216
|
|
|
|
|
Anaxandridas (secolul al
6-lea î.e.n.) - rege al Spartei; a domnit împreună
cu Ariston. - II 102
|
|
| Anglès, Francois-Ernest
(1807-1861) - latifundiar francez, deputat
în Adunarea legislativă (1850-A851),
reprezentant al partidului ordinii.
- I 272
|
|
|
Annenkov, Pavel Vasilievici (1812-1887) - critic şi publicist liberal rus; moşier; în timpul repetatelor
sale călătorii în străinătate l-a cunoscut personal pe Marx.
- II 413, 414, 416, 417, 419, 420,
422-424
|
|
|
Appianus
(sfîrşitul secolului I e.n. - aprox. 170) -
istoric roman, autor al unei vaste „Istorii a
romanilor“. -
II 367
|
|
|
Appius Claudius (m. aprox. 448 î.e.n.) - om de stat roman, consul
(471-451); în anul 451 a fost unul dintre decemvirii aleşi pentru a întocmi legile scrise (cele
12 tabele); a tins să ajungă dictator.
-
II 254
|
|
| Applegarth, Robert
(1833-1925) - dulgher, unul dintre conducătorii
reformişti ai trade-unionurilor, secretar
general al Uniunii dulgherilor şi tîmplarilor
(1862-1871), membru al Consiliului General al
Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor (1865, 1868-1872); în 1869
delegat la Congresul de la Basel; unul dintre
conducătorii Ligii pentru reformă; în
1871 a refuzat să semneze Adresa
Consiliului General cu privire la „Războiul
civil din Franţa“; mai tîrziu s-a
retras din mişcarea muncitorească.
- I 437, 446
|
|
|
Aristide (aprox.
540 - aprox. 467 î.e.n.) - om politic atenian, conducător a! unei grupări oligarhice al cărei sprijin social
era aristocraţia. -
II 249
|
|
|
Aristofan (aprox.
446 - aprox. 385 î.e.n.) - scriitor de seamă al Greciei antice, autorul unor comedii cu un vădit caracter politic.
-
II 204
|
|
|
Ariston (secolul al Vl-lea î.e.n.)
- rege al Spartei (574-520 î.e.n.); a domnit împreună cu Anaxandridas.
-
II 204
|
|
|
Aristotel
(384-322 î.e.n.) - filozof grec, „cel mai mare gînditor al antichităţii“ (Marx), „mintea cea mai universală dintre vechii filozofi greci“ (Engels). Punctul de plecare al
filozofiei aristotelice îl constituie recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere. A sintetizat ansamblul cunoştinţelor filozofice şi ştiinţifice dobîndite de greci pînă la el, întemeind numeroase ramuri noi ale ştiinţei. Filozofia lui se caracterizează prin împletirea unor tendinţe contradictorii, a elementelor
materialist-empiriste cu cele
idealist-obiective, a celor dialectice cu cele metafizice.
-
II 113, 242
|
|
|
Arkwright, sir Richard (1732-1792) - întreprinzător englez din perioada revoluţiei industriale; a proiectat şi a construit diferite maşini de filat.
-
II 95
|
|
| Arsenius cel sfînt (aprox.
354 - aprox. 450) - nobil roman, sfînt creştin,
care s-a retras ca sihastru în deşertul
egiptean.
- I 283
|
|
|
Artaxerxe - numele a trei regi persani din dinastia Ahemezilor; Artaxerxe I (a domnit între aprox. 456 si 425 î.e.n.); Artaxerxe al II-lea (405-359 î.e.n.) şi Artaxerxe al
III-lea (aprox. 359-338 î.e.n.). -
II 252
|
|
|
Auer, Ignaz (1846-1907)
- de profesiune şelar; unul dintre conducătorii social-democraţiei germane, reformist; a fost timp de mulţi ani deputat în Reichstag.
-
II 5, 9
|
|
|
August (Caius
Iulius Caesar Octavianus Augustus) (63 î.e.n.-14 e.n.) - împărat roman (27 î.e.n.-12 e.n.).
-
II 253, 255, 276, 477
|
|
| Aurangzeb (1618-1707)
- padişah (1658-1707) din dinastia
Marilor Mogoli din India. - I 297 |
|
| Aurelle de Paladines,
Louis-Jean-Baptiste d' (1804-1877) - general francez; în timpul războiului
franco-prusian a comandat Armata de Loara; în
martie 1871 a fost comandant al Gărzii naţionale
din Paris; clerical, deputat în Adunarea naţională
din 1871. - I 457, 459. |
|
