Socialism
utopic, ansamblul concepţiilor socialiste care se
referă la instaurarea orînduirii socialiste ca o cerinţă
a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral;
ansamblul concepţiilor socialiste şi comuniste care preced constituirea teoriei socialiste
ca ştiinţă.
Primele teorii
comunist-utopice închegate apar în perioada formării
capitalismului, ca o expresie a aspiraţiilor maselor
ţărăneşti şi ale sărăcimii oraşelor către o
societate echitabilă, dreaptă şi lipsită de exploatare. Principalii socialişti şi comunişti utopici au fost, în perioada Renaşterii, Th. Morus (termenul
socialism utopic provine de la titlul cărţii
Utopia, în care Th. Morus descria viitoarea societate ideală) şi Campanella, în sec. 17-18, Meslier, Mably, Morelly, Babeuf în Franţa, Winstanley în Anglia.
După revoluţiile
burgheze, în perioada postrevoluţionară,
a evidenţierii contradicţiilor capitalismului, s-au afirmat cei trei mari socialişti utopişti: Saint-Simon,
Charles Fourier şi
Robert Owen, precum şi
Dézamy, Cabet etc. Socialiştii şi comuniştii utopişti au făcut o critică pătrunzătoare societăţii bazate pe exploatare şi au prevăzut unele dintre trăsăturile viitoarei societăţi socialiste şi comuniste: desfiinţarea proprietăţii private asupra
mijloacelor de producţie, organizarea planificată a producţiei, desfiinţarea opoziţiei dintre oraş
şi sat, a opoziţiei dintre munca fizică şi cea intelectuală, obligaţia tuturor membrilor societăţii de a munci şi repartiţia produsului social după muncă, respectiv după nevoi, emanciparea femeii, răspunderea societăţii pentru libera dezvoltare a individului, dispariţia
claselor etc.
Ei au conceput socialismul în mod idealist, nu ca un rezultat necesar al dezvoltării istorice, impus de cerinţele vieţii materiale a societăţii ci, după cum a spus
Engels, ca o întruchipare a „adevărului absolut, a raţiunii şi a dreptăţii eterne“; ei au elaborat proiecte fictive despre societatea viitoare şi au crezut că socialismul se va putea instaura prin simpla propagare a ideilor socialiste, prin reformele generoase ale claselor
posedante sau ale conducătorilor de stat, respectiv prin forţa exemplului unor colonii comuniste pe care au încercat să le întemeieze.
Întemeietorii socialismului ştiinţific au prelucrat în mod critic şi au preluat elementele
valoroase ale socialismului
utopic, care a devenit astfel unul dintre izvoarele concepţiei Iui
Marx.
În ţările române, ideile
socialismului utopic au fost răspîndite în prima jumătate a sec. 19 de către
Teodor Diamant, organizatorul falansterului de la Scăieni (1835-1836). Ideile
socialismului utopic au influenţat şi pe unii
revoluţionari paşoptişti, ca Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac
etc.
|