„Ideologia germană“,
lucrare scrisă de
Karl Marx şi Friedrich Engels īn anii
1845-1846.
Ea a fost consacrată combaterii idealismului
„tinerilor hegelieni“ (B. Bauer, M. Stirner ş.a.) şi a
„socialismului adevărat“ mic-burghez (K.
Grün), precum şi criticii materialismului antropologic, contemplativ şi inconsecvent al lui
Ludwig Feuerbach.
Pornind de la analiza activităţii reale, materiale a oamenilor, a practicii social-istorice, Marx şi Engels formulează aici principalele idei ale
materialismului
istoric: conştiinţa socială ca reflectare a
existenţei
sociale; esenţa umană ca ansamblu al relaţiilor sociale; rolul fundamental al relaţiilor economice, categoria de
formaţiune social-economică;
lupta de clasă ca forţă motrice a dezvoltării
societăţilor antagoniste;
statul ca dictatură
politică şi juridică a clasei dominante economiceşte.
Īn această lucrare este continuată elaborarea noţiunilor de īnstrăinare şi de reificare, precum şi tezele iniţiale ale teoriei marxiste despre
revoluţia socialistă.
Īn Ideologia germană este analizată apariţia
ideologiei īnţeleasă aici de Marx şi Engels ca falsă conştiinţă, ca o concepţie care inversează raportul dintre existenţa socială şi conştiinţa socială, considerīnd că rolul principal īn istorie īl au ideile, reprezentările oamenilor şi nu producţia materială şi relaţiile
„obiective stabilite pe baza ei īntre oameni“.
Ideologia germană a fost publicată postum, īn 1932.
|