|
Scris: 12 aprilie 1871 |
Londra, 12 aprilie 1871
Dacă vei citi ultimul capitol al lucrării mele „Optsprezece brumar“[1*], vei vedea că eu consider că viitoarea încercare a revoluţiei franceze nu va mai consta, ca pînă acum, în trecerea aparatului birocratic-militar dintr-o mînă într-alta, ci în sfărîmarea lui, şi aceasta este condiţia prealabilă a oricărei adevărate revoluţii populare pe continent. Asta încearcă şi eroicii noştri tovarăşi din Paris. Cîtă elasticitate, cîtă iniţiativă istorică, cît spirit de sacrificiu la aceşti parizieni! După o înfometare şi o ruinare de şase luni, datorite mai mult trădării din interior decît duşmanului din afară, ei se răscoală sub ameninţarea baionetelor prusace, ca şi cum niciodată n-ar fi existat un război între Franţa şi Germania şi duşmanul nu s-ar mai afla la porţile Parisului! Istoria nu cunoaşte vreun alt exemplu de o măreţie asemănătoare! Dacă vor fi învinşi, de vină nu va fi decît „blîndeţea“ lor. Ei ar fi trebuit să pornească spre Versaillos de îndată ce mai întîi Vinoyi) şi apoi partea reacţionară a Gărzii naţionale din Paris s-au retras din oraş. Momentul prielnic a fost pierdut din cauza scrupulozităţii lor. N-au vrut să înceapă războiul civil, ca şi cum acesta n-ar fi fost de mult început de mischievous avorton[2*] de Thiersi) prin încercarea de a dezarma Parisul! A doua greşeală: Comitetul Central a renunţat prea devreme la putere pentru a face loc Comunei. Şi tot dintr-o scrupulozitate exagerat de „onestă“! Oricum ar fi, actuala răscoală a Parisului — chiar înfrîntă de lupii, de porcii, de cîinii infami ai vechii societăţi — este cea mai glorioasă faptă a partidului nostru de la insurecţia din iunie de la Paris. Ce deosebire între aceşti parizieni, hotărîţi să ia cu asalt cerul, şi robii sfîntului imperiu roman de naţie germano-prusacă, cu mascaradele sale perimate, mirosind a cazarmă, biserică, iuncheri şi înainte de toate a filistinism.
Apropo. În lista — publicată oficial — a celor subvenţionaţi direct din fondurile lui L. Bonapartei) se menţionează că Vogti) a primit în august 1859 40.000 de franci! Am comunicat acest fait[3*] lui Liebknechti) ca să facă uz de el.
Poţi să mi-l trimiţi pe Haxthausen[N350], căci în ultimul timp primesc diferite broşuri etc. nu numai din Germania, ci chiar şi din Petersburg fără ca cineva să se atingă de ele.
Îţi mulţumesc pentru ziarele pe care mi le-ai trimis (te rog să-mi trimiţi mai multe fiindcă am de gînd să scriu ceva despre Germania, despre Reichstag etc.)...
Se tipăreşte după textul apărut în K. Marx şi F. Engels. Werke, Bd. 33, S. 205—206.
Nota red. Editurii Politice
[1*]. Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere alese în două volume, vol. I, p. 204—295. — Nota trad.
[2*]. — stîrpitura primejdioasă. — Nota trad.
[3*]. — fapt. — Nota trad.
[N350]. Aluzie la cartea lui Haxthauseni) „Die ländliche Verfassung Russlands. Ihre Entwicklung und ihre Feststellung in der Gesetzgebung von 1861“ („Organizarea rurală a Rusiei. Evoluţia ei şi statornicirea ei în legislaţia din 1861“), Leipzig 1866. — Nota red. Editurii Politice (nota 350, vol. 2)