|
|
Karl MarxOptsprezece brumar al lui
|
|
|
|
Scris: decembrie 1851 - martie 1852 |
|
|
Cuprins[N128]
|
Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte |
[N128]. „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte“ este una dintre cele mai de seamă opere ale marxismului. În această operă, pe baza analizei evenimentelor revoluţionare din 1848-1851 din Franţa, au fost dezvoltate principiile fundamentale ale materialismului istoric, ale teoriei luptei de clasă şi revoluţiei proletare, ale învăţăturii despre dictatura proletariatului. Aici a fost pentru prima oară formulată de Marx teza despre necesitatea sfărîmării maşinii de stat burgheze de către proletariatul victorios. Marx şi-a scris cartea în perioada decembrie 1851 - martie 1852, sub impresia proaspătă a evenimentelor. În timp ce lucra la „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte“, Marx a întreţinut un continuu schimb de păreri cu Engels asupra evenimentelor din Franţa. Marx a utilizat drept surse, în afară de presă, materiale oficiale şi corespondenţa particulară primită de la Paris.
Iniţial, lucrarea „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte“ urma să fie publicată sub forma unei serii de articole în săptămînalul „Die Revolution“, pe care se pregătea să-l editeze în S.U.A. Joseph Weydemeyer, unul dintre prietenii lui Marx şi Engels, membru al Ligii comuniştilor. Weydemeyer nu a izbutit însă să publice decît două numere din această revistă (în ianuarie 1852), apoi ea şi-a încetat apariţia din cauza dificultăţilor materiale. Articolele lui Marx au sosit prea tîrziu pentru a putea fi publicate în aceste numere. În urma propunerii lui Marx, Weydemeyer a publicat această lucrare în mai 1852 sub forma primului (şi unicului) număr al „revistei neperiodice“ „Die Revolution“. Titlul lucrării „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte“ Weydemeyer l-a schimbat în „Optsprezece brumar al lui Ludovic-Napoleon“. Weydemeyer, care se afla într-o situaţie materială foarte precară, nu a putut achita patronului tipografiei o mare parte din tirajul acestei prime ediţii, din care cauză în Europa nu a putut fi expediat decît un număr redus de exemplare. Încercările de a reedita cartea în Germania sau în Anglia au rămas la început fără rezultat. În ediţia de faţă, lucrarea se tipăreşti după textul ediţiei din 1869. Unele modificări de ordin stilistic au fost preluate din ediţia din 1885. - Nota red. Editurii Politice (nota 128, vol. 1)
Periodizare (24 februarie 1848 - 2 decembrie 1851): capitolul VI
„Toate revoluţiile au perfecţionat această maşină [de stat] în loc s-o sfărîme.“ (capitolul VII)