Relaţii de producţie, relaţii care se stabilesc īntre oameni īn procesul de producţie al bunurilor
materiale.
Īn procesul de producţie, oamenii nu acţionează numai asupra naturii īnconjurătoare, ci sīnt nevoiţi să intre şi īn anumite relaţii īntre ei, īn vederea activităţii comune şi a schimbului reciproc de produse ale muncii lor. Ele se manifestă īn toate sferele reproducţiei sociale
- producţie, repartiţie, circulaţie,
consum.
Relaţiile de producţie se stabilesc īn mod obiectiv;
ca relaţii materiale, ele determină, īn ultimă analiză, celelalte
relaţii sociale. Caracterul lor este
determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de
producţie.
Relaţiile de producţie
constituie o principală parte componentă a oricărui
mod de producţie, fiind strīns legate şi determinate de
forţele de producţie. Legătura
dialectică dintre forţele de producţie şi
relaţiile de producţie explică mecanismul legic al dezvoltării şi
al succesiunii modurilor de producţie īn dezvoltarea
societăţii şi este exprimată de legea concordanţei
relaţiilor de producţie cu caracterul
forţelor de producţie.
Deşi determinate de forţele de producţie,
relaţiile de producţie
le influenţează, fie īn sensul favorizării dezvoltării (atunci cīnd corespund nivelului şi caracterului forţelor de producţie), fie īn sensul frīnării lor (atunci cīnd sīnt īn contradicţie cu caracterul acestor forţe).
Īn istoria dezvoltării
societăţii există diverse tipuri de
relaţii de producţie: unele, bazate pe stăpīnirea īn comun a mijloacelor de producţie şi a rezultatelor muncii, relaţii de colaborare gentilică, altele, bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, relaţii de exploatare, caracteristice orīnduirilor
sclavagistă, feudală şi
capitalistă, altele, īn sfīrşit, bazate pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, relaţii de colaborare, caracteristice
orīnduirii socialiste.
|