György (Georg) Lukács (13
aprilie 1885, Budapesta - 4 iunie 1971, Budapesta), filozof, istoric literar şi estetician marxist ungur.
Format la şcoala filozofiei clasice
germane,
Lukács a depăşit treptat influenţele kantianismului şi hegelianismului, eliberîndu-se critic de ele în evoluţia sa
spre
marxism.
Autor a numeroase studii de istorie şi teorie literară, consacrate îndeosebi realismului din sec. 19, al unei istorii şi ample critici a întregii filozofii iraţionaliste moderne (Detronarea raţiunii, 1951),
Lukács s-a impus mai cu seamă ca
estetician.
În estetica sa, Lukács subliniază vocaţia umanistă a artei. Arta este o reflectare, însă, spre deosebire de ştiinţă, o reflectare
antropomorfizantă şi antropocentrică. Prin aceasta, ea poate deveni
„conştiinţa de sine a genului uman“, procesul creaţiei artistice presupunînd ridicarea subiectivităţii la nivelul conştiinţei de sine
generic-umane. Estetica lui Lukács este considerată astăzi ca depăşind teoria propriu-zisă a artei, ea dovedindu-se o adevărată fenomenologie a spiritului din perspectivă
materialist-istorică.
|