„Dialectica naturii“, lucrare fundamentală a
filozofiei
marxiste, scrisă de
Friedrich Engels īntre 1873 şi 1886.
Pornind de la datele obiective furnizate de fizică, matematică, chimie, biologie
etc., Engels demonstrează īn Dialectica naturii caracterul universal al
dialecticii şi al legilor ei, universalitatea procesului
dezvoltării şi al transformării, a
unităţii şi luptei contrariilor, a trecerii cantităţii
īn calitate, a negării negaţiei.
Fundamentīnd ştiinţele naturii şi matematice īn lumina
materialismului
dialectic, Engels dezvoltă următoarele idei: legătura indisolubilă dintre materie şi mişcare; specificul calitativ al diferitelor forme ale materiei īn mişcare şi al ştiinţelor care le studiază (mecanica, fizica, chimia, biologia); trecerea dialectică de la o formă de mişcare a materiei la alta şi, implicit, de la o ştiinţă la alta.
Dialectica naturii cuprinde: un istoric succint al ştiinţelor naturii īn sec. 16-19, īn care Engels demonstrează că īnsăşi dezvoltarea acestor ştiinţe a determinat afirmarea tot mai puternică a
gīndirii dialectice şi infirmarea gīndirii metafizice; o expunere amplă a legilor şi a categoriilor dialecticii materialiste şi a unor importante probleme de logică dialectică şi
de teorie a cunoaşterii; consideraţii
cu privire la structura dialectică a diferitelor ştiinţe, precum şi remarcabilul studiu
Rolul muncii īn procesul transformării maimuţei īn
om, care schiţează bazele unei concepţii
materialist-istorice a antropogenezei.
Dialectica naturii reprezintă prima sinteză filozofică
materialist-dialectică a ştiinţelor moderne ale naturii. Dezvoltarea de către Engels īn
Dialectica naturii a materialismului şi a dialecticii ca metodologie a ştiinţelor se realizează nu numai prin analiza şi generalizarea rezultatelor ştiinţelor particulare, dar şi prin reconsiderarea critică a filozofiei, a idealismului clasic german (Hegel) şi a materialismului mecanicist īn
special.
|