"Īn producţia socială a vieţii lor,
oamenii intră īn relaţii determinate, necesare, independente de
voinţa lor - relaţii de producţie
-, care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a
forţelor lor de producţie materiale.
Totalitatea acestor relaţii de producţie constituie
structura economică a societăţii, baza
reală pe care se īnalţă o suprastructură
juridică şi politică şi căreia īi corespund forme
determinate ale conştiinţei
sociale.
Modul de producţie a vieţii materiale determină īn genere
procesul vieţii sociale, politice şi spirituale. Nu
conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci,
dimpotrivă, existenţa lor socială le determină
conştiinţa.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării
lor, forţele de producţie materiale ale societăţii
intră īn contradicţie cu relaţiile de producţie
existente, sau, ceea ce nu este decīt expresia juridică a acestora din
urmă, cu relaţiile de proprietate īn cadrul cărora ele s-au
dezvoltat pīnă atunci. Din forme ale dezvoltării forţelor de
producţie, aceste relaţii se transformă īn cătuşe
ale lor.
Atunci īncepe o epocă de
revoluţie socială.
O dată cu schimbarea bazei economice are loc, mai īncet sau mai repede,
o revoluţionare a īntregii uriaşe suprastructuri. Atunci cīnd
cercetăm asemenea revoluţionări, trebuie să facem
īntotdeauna o deosebire īntre revoluţionarea materială a
condiţiilor economice de producţie, care poate fi constatată cu
precizie ştiinţifică şi formele juridice, politice,
religioase, artistice sau filozofice, īntr-un cuvīnt formele ideologice, īn
care oamenii devin conştienţi de acest conflict şi-l
rezolvă prin luptă. După cum un individ oarecare nu poate fi
judecat după ceea ce gīndeşte despre sine, tot astfel o asemenea
epocă de revoluţie nu poate fi judecată prin prisma
conştiinţei sale. Dimpotrivă, această
conştiinţă trebuie explicată prin contradicţiile
vieţii materiale, prin conflictul existent īntre forţele de
producţie sociale şi relaţiile de producţie.
O
formaţiune socială nu piere niciodată īnainte de a se fi
dezvoltat toate forţele de producţie, pentru care ea oferă
suficient cīmp liber, şi noi relaţii de producţie, superioare,
nu apar niciodată īnainte ca īn sīnul vechii societăţi
să se fi copt condiţiile materiale ale existenţei lor. De
aceea omenirea īşi pune īntotdeauna numai sarcini pe care le poate
rezolva, căci la o examinare mai aprofundată se va constata
īntotdeauna că sarcina īnsăşi se naşte numai atunci cīnd
condiţiile materiale ale rezolvării ei există deja sau, cel
puţin, sīnt īn proces de devenire.
Īn linii generale, modurile de producţie
asiatic, antic, feudal şi burghez-modern reprezentau respectiv epoci de
progres ale formaţiunii economice a societăţii. Relaţiile
de producţie burgheze reprezintă ultima formă antagonistă
a procesului de producţie social, antagonistă nu īn sensul unui
antagonism individual, ci al unui antagonism care ia naştere din
condiţiile sociale de trai ale indivizilor; dar forţele de
producţie care se dezvoltă īn sīnul societăţii burgheze
creează totodată condiţiile materiale ale rezolvării
acestui antagonism. De aceea cu formaţiunea socială burgheză se
īncheie preistoria societăţii omeneşti."