Dictionar politic

  „Contribuţii la critica economiei politice“
 

„Contribuţii la critica economiei politice“, operă teoretică a lui Karl Marx, publicată īn 1859. Lucrarea cuprinde o analiză a mărfii, a formei valoare, a procesului schimbului şi a banilor, care va fi reluată şi dezvoltată de Marx īn secţiunea I din primul volum al Capitalului

Prefaţa expune pe scurt, īntr-o pagină devenită celebră, esenţa concepţiei materialiste a istoriei, iar Introducerea conţine o expunere teoretică a metodei dialecticii, sub aspectul ridicării de la abstract la concret, aplicată ulterior de Marx īn Capitalul şi īn alte lucrări. 

Īn Introducerea acestei opere este este precizată poziţia sa epistemologică cu privire la dialectica procesului cunoaşterii ştiinţifice ca reproducere ideală, conceptuală (concretul logic), istoriceşte perfectibilă a complexităţii reale (concretul real-obiectiv) cu ajutorul unei succesiuni de operaţii categoriale de analiză şi sinteză, de conceptualizare, relevīnd īnsemnătatea principiului istoricităţii pentru epistemologia ştiinţelor sociale.


 
 

"Īn producţia socială a vieţii lor, oamenii intră īn relaţii determinate, necesare, independente de voinţa lor - relaţii de producţie -, care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a forţelor lor de producţie materiale. Totalitatea acestor relaţii de producţie constituie structura economică a societăţii, baza reală pe care se īnalţă o suprastructură juridică şi politică şi căreia īi corespund forme determinate ale conştiinţei sociale.

Modul de producţie a vieţii materiale determină īn genere procesul vieţii sociale, politice şi spirituale. Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci, dimpotrivă, existenţa lor socială le determină conştiinţa.

Pe o anumită treaptă a dezvoltării lor, forţele de producţie materiale ale societăţii intră īn contradicţie cu relaţiile de producţie existente, sau, ceea ce nu este decīt expresia juridică a acestora din urmă, cu relaţiile de proprietate īn cadrul cărora ele s-au dezvoltat pīnă atunci. Din forme ale dezvoltării forţelor de producţie, aceste relaţii se transformă īn cătuşe ale lor.

Atunci īncepe o epocă de revoluţie socială. O dată cu schimbarea bazei economice are loc, mai īncet sau mai repede, o revoluţionare a īntregii uriaşe suprastructuri. Atunci cīnd cercetăm asemenea revoluţionări, trebuie să facem īntotdeauna o deosebire īntre revoluţionarea materială a condiţiilor economice de producţie, care poate fi constatată cu precizie ştiinţifică şi formele juridice, politice, religioase, artistice sau filozofice, īntr-un cuvīnt formele ideologice, īn care oamenii devin conştienţi de acest conflict şi-l rezolvă prin luptă. După cum un individ oarecare nu poate fi judecat după ceea ce gīndeşte despre sine, tot astfel o asemenea epocă de revoluţie nu poate fi judecată prin prisma conştiinţei sale. Dimpotrivă, această conştiinţă trebuie explicată prin contradicţiile vieţii materiale, prin conflictul existent īntre forţele de producţie sociale şi relaţiile de producţie.

O formaţiune socială nu piere niciodată īnainte de a se fi dezvoltat toate forţele de producţie, pentru care ea oferă suficient cīmp liber, şi noi relaţii de producţie, superioare, nu apar niciodată īnainte ca īn sīnul vechii societăţi să se fi copt condiţiile materiale ale existenţei lor. De aceea omenirea īşi pune īntotdeauna numai sarcini pe care le poate rezolva, căci la o examinare mai aprofundată se va constata īntotdeauna că sarcina īnsăşi se naşte numai atunci cīnd condiţiile materiale ale rezolvării ei există deja sau, cel puţin, sīnt īn proces de devenire.

Īn linii generale, modurile de producţie asiatic, antic, feudal şi burghez-modern reprezentau respectiv epoci de progres ale formaţiunii economice a societăţii. Relaţiile de producţie burgheze reprezintă ultima formă antagonistă a procesului de producţie social, antagonistă nu īn sensul unui antagonism individual, ci al unui antagonism care ia naştere din condiţiile sociale de trai ale indivizilor; dar forţele de producţie care se dezvoltă īn sīnul societăţii burgheze creează totodată condiţiile materiale ale rezolvării acestui antagonism. De aceea cu formaţiunea socială burgheză se īncheie preistoria societăţii omeneşti." 

 

  

 
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata C