L-am întîlnit pentru prima oară pe tovarăşul Lenin la conferinţa de la Zimmerwald, în septembrie 1915.
Partidul «tesneacilor» bulgari, din care făceam parte, era un partid de stînga, un partid marxist. Încă din timpul războaielor balcanice din 1912 şi 1913, partidul nostru luptase împotriva războiului. Cînd a izbucnit războiul mondial imperialist, partidul nostru s-a situat pe poziţii internaţionaliste şi a mers, ce-i drept, nu chiar atît de ferm şi de hotărît, împotriva curentului.
Convingîndu-se de falimentul total al Internaţionalei a II-a, partidul «tesneacilor» a luat iniţiativa să convoace, în vara anului 1915, a II-a conferinţă socialistă balcanică şi a încercat să stabilească legătura cu grupările şi elementele revoluţionare din Europa occidentală, pentru a strînge rîndurile internaţionaliştilor.
Iată de ce partidul «tesneacilor» a primit cu cea mai mare bucurie scrisoarea tovarăşului Lenin adresată conducătorului «tesneacilor» bulgari, tovarăşul Blagoev, prin care partidul era invitat să-şi trimită un delegat la prima conferinţă mondială a internaţionaliştilcr, care urma să aibă loc la Berna, în Elveţia. Comitetul Central m-a delegat pe mine pentru a participa la această conferinţă.
La Casa poporului din Berna erau adunaţi delegaţi din diferite ţări. Ni s-au pus la dispoziţie autobuse şi am fost conduşi într-un cătun, în care erau doar cîteva ferme şi un mic hotel pentru turişti. Acesta era vestitul Zimmerwald. Ne-am instalat cu toţii în micul hotel ca nişte turişti oarecare, pentru ca nimeni să nu bănuiască cine sîntem şi care este adevăratul scop al vizitei noastre.
În autobusele care ne duceau spre Zimmerwald nu se aflau nici delegaţii ruşi şi nici Lenin. Abia după ce am ajuns la Zimmerwald l-am întîlnit pe Lenin pe o alee. Cu un rucsac în spate, el arăta în tocmai ca un alpinist. I-am fost prezentat ca delegat al «tesneacilor» bulgari.
La conferinţă, în cursul discuţiilor legate de singura problemă de pe ordinea de zi, am fost, mi se pare, primul care am prezentat raportul.
Am vorbit despre încercările făcute de Plehanov şi Parvus de a ne atrage de partea lor, a social-patrioţilor, şi am arătat că partidul nostru i-a demascat. Am povestit despre lupta partidului nostru împotriva războiului şi despre experienţa căpătată de partidul nostru în acest domeniu în timpul războiului balcanic. Apoi am expus pe larg istoria răscoalelor soldăţeşti din perioada războiului balcanic. În timp ce vorbeam, am observat că Lenin mă asculta cu mult interes.
Mai tîrziu, cînd s-a publicat arhiva leninistă, am găsit în însemnările lui Lenin din perioada conferinţei de la Zimmerwald o notiţă cu privire la «raportul bulgarului». Îi spunea aşa deoarece atunci am fost singurul delegat din Bulgaria. Lenin intenţiona să scrie un articol şi în planul acestui articol, la punctul 2, era menţionat: despre răscoalele soldăţeşti din perioada războiului balcanic.
Pe Lenin l-a interesat foarte mult această parte a raportului meu; în timpul conferinţei el a stat alături de mine şi mi-a scris un bileţel în care mă întreba: «Ce părere ai, în tranşee s-ar putea duce munca în rîndurile armatei?».
După cum se ştie, conferinţa de la Zimmerwald a durat 4-5 zile. De îndată ce a luat sfîrşit, Lenin şi-a pus din nou rucsacul în spinare şi cu bastonul de alpinist în mînă a pornit la drum.
Ne-am întors pe altă rută la Berna şi de aici am plecat în grabă fiecare în ţara sa, ducînd cu noi hotărîrile primei conferinţe a internaţionaliştilor. Am izbutit să trec peste cîteva graniţe documente leniniste de mare importanţă, care au determinat dezvoltarea de mai tîrziu a partidului nostru sub influenţa lui Lenin, în direcţia bolşevismului.
După conferinţa de la Zimmerwald m-am întîlnit cu Lenin în februarie 1916, la o şedinţă a comisiei socialiste internaţionale, la care am participat ca delegat din partea partidului nostru. Lenin îşi apăra cu înflăcărare punctul lui de vedere împotriva menşevicilor. La această şedinţă Martov a încercat să-i înfăţişeze pe menşevicii ruşi ca fiind internaţionalişti. Atunci, Lenin, sculîndu-se de la masa prezidiului şi aplecîndu-se înainte, aşa cum îi era obiceiul, îi strigă lui Martov, gesticulînd extrem de îndîrjit: «D-ta vrei să apari pe arena internaţională ca internaţionalist, dar tovarăşii dumitale din Rusia se manifestă ca cei mai înverşunaţi social-patrioţi. Voi duceţi o politică făţarnică. Nu faceţi decît să-i îmbrobodiţi pe muncitori!».
Această apostrofă este o ilustrare a temperamentului pasionat, revoluţionar al lui Ilici, luptător neînfricat pentru cauza comunismului, cel mai mare şi mai iubit conducător al asupriţilor din lumea întreagă.