La începutul primăverii anului 1894, prietenii mei, fraţii Maslennikov, cu care mă şi înrudesc, mi-au comunicat că, după încercări îndelungate, reuşiseră să procure la Moscova litere de tipografie. Am propus imediat cercului nostru marxist de la Institutul tehnologic (Vladimir Ilici Ulianov, S. I. Radcenko, V. V. Starkov, G. M. Krjijanovski, G. B. Krasin, M. K. Nazvanov, A. A. Vaneev, P. K. Zaporojeţ) să folosim aceste litere pentru a tipări noul articol al lui Vladimir Ilici «Ce sînt „prietenii poporului“ şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor?». Mi-am asumat întreaga muncă de tipărire. Ne-am înţeles să primesc manuscrisul de la Vladimir Ilici la Moscova, pe la mijlocul lui iunie.
Cînd am sosit la Moscova, am aflat de la fraţii Maslennikov că nu mai au litere: muncitorul care le procurase s-a speriat de o inspecţie anunţată în tipografie şi le-a dus înapoi. Exista însă speranţa să se obţină litere din alte surse. Ni se promisese să ni se aducă o garnitură de litere peste o zi-două; timpul trecea, şi aşteptam în zadar. Vladimir Ilici îmi predase partea din manuscris referitoare la Mihailovski pe strada Sadovaia, la locuinţa lui S. I. Miţkevici, care primise lucrarea pentru a o citi. Rămînea să procurăm literele. S-a hotărît să plecăm în oraşul Iuriev-Polskii, unde locuia un zeţar, pe care-l cunoşteam şi să-i propunem să tipărească el manuscrisul sau să ne procure literele necesare. Tratativele cu el n-au dus la nici un rezultat: tipografia era mică şi proprietarul ei ar fi observat imediat lipsa literelor. Am reuşit, în schimb, să ne procurăm piatră litografică, cu ajutorul căreia am hotărît în cele din urmă să tipărim «Ce sînt „prietenii poporului“...»
Am ales ca loc de lucru moşia «Gorki», a tatălui meu, din judeţul Pereiaslav, gubernia Vladimir, la 160 de verste de Moscova. Am găsit o maşină de scris, cerneală, un valţ şi alte materiale şi m-am instalat la «Gorki» împreună cu V. N. Maslennikov. N-am izbutit însă să tipărim lucrarea, deoarece nu cunoşteam munca de litografiere. V. N. Maslennikov a plecat atunci la Moscova, unde a făcut rost de o maşină de multiplicat, de pergament şi de alte materiale, şi am început să tipărim; munca mergea greu: la presa noastră nu se putea tipări dintr-o dată decît o jumătate de coală; am construit una nouă, care tipărea o coală întreagă. Pînă la sfîrşitul lunii august am tras numai 100 de exemplare din prima parte a articolului, într-un format de 1/4 de coală, cu cerneală neagră, străduindu-ne să creăm aparenţa unei lucrări de tipografie. De la începutul lunii septembrie am continuat munca la Moscova, pe strada Meşceanskaia I, în casa lui Zaiţevski, la locuinţa tatălui meu. De aici toate exemplarele trase, precum şi manuscrisul au fost transportate la Petersburg, unde lucrarea a fost curînd tipărită în întregime la hectograf (cu cerneală albastră). După cîte îmi amintesc, la tipărirea acestei ediţii a luat parte şi A. A. Vaneev. Exemplarele purtau menţiunea: «Editat de un grup de social-democraţi din provincie», probabil din motive de conspiraţie, pentru a abate atenţia jandarmilor şi a feri astfel organizaţia din Petersburg. În noiembrie am adus din Petersburg cîteva exemplare din această ediţie pentru fraţii Maslennikov şi pentru S. I. Miţkevici.
La «Gorki» şi la Moscova, V. N. Maslennikov şi cu mine editasem numai primele două părţi ale articolului: răspuns lui Mihailovski şi lui Iujakov. Nu reuşisem să edităm partea în care Lenin îi răspunde lui Krivenko. Manuscrisul referitor la Iujakov şi Krivenko l-am căpătat de la Vladimir Ilici la Liublino, unde locuia în vara anului 1894, în căsuţa de ţară a A. I. Elizarovei. Cei 29 de ani care au trecut1) de atunci nu mi-au şters din memorie convorbirile avute cu Vladimir Ilici în timpul plimbărilor pe malul lacului din Kuzminki; încă de pe atunci oricine stătea de vorbă cu el îşi dădea seama că are în faţă un om cu înalte calităţi intelectuale şi cu o voinţă puternică, un viitor om mare.
P.S. Îmi amintesc că atunci cînd Vladimir Ilici a sosit la Petersburg, în 1893, venind din Samara, el a adus cu sine un manuscris intitulat, mi se pare: «Fundamentarea narodnicismului în lucrările lui V.V.»; nu ştiu ce soartă a avut acest manuscris.
1). Amintirile au fost scrise în 1923. — Nota Red.