Fracţiunea bolşevicilor era o mică insulă în mijlocul mulţimii de pogromişti inveteraţi din arhireacţionara Dumă a IV-a de stat. Prin vocea acestor deputaţi bolşevici întreaga clasă muncitoare din Rusia îşi formula revendicările faţă de guvernul ţarist şi demasca samavolnicia sîngeroasă a ţarismului. Cuvîntările rostite de noi de la tribuna Dumei aveau o uriaşă influenţă organizatoare revoluţionară. În vremea aceea, cînd fiecare militant revoluţionar era supus celor mai crîncene persecuţii poliţieneşti, fracţiunea noastră, care avea posibilitatea de a activa relativ «legal», trebuia în mod firesc să devină centrul muncii de partid în Rusia. Aici, în această fracţiune, convergeau toate firele partidului: pe de o parte, din cele mai îndepărtate regiuni ale Rusiei, iar pe de altă parte, de la organele conducătoare de partid, care se aflau în străinătate. Deputaţii bolşevici, care erau în permanentă legătură cu masele muncitoreşti, vizitau fabricile şi uzinele, creau celule de partid, organizau tipărirea şi răspîndirea publicaţiilor etc. Componenţa fracţiunii era pe de-a-ntregul muncitorească — tot grupul «celor şase» bolşevici: Petrovski, Muranov, Malinovski (care ulterior s-a dovedit a fi provocator), Samoilov, Şagov şi autorul acestor rînduri, toţi eram muncitori, aleşi în Dumă direct din partea fabricilor şi uzinelor unde lucrasem pînă atunci. Vladimir Ilici considera activitatea fracţiunii noastre deosebit de importantă pentru partid şi pentru întreaga mişcare revoluţionară; de aceea el urmărea cu grijă toată munca depusă de fracţiune, pe care a condus-o cu energie nu numai în timpul formării ei, ci şi în timpul alegerilor. Tovarăşul Lenin acorda foarte multă atenţie stării de spirit a muncitorilor în timpul alegerilor, urmărea adunările electorale ilegale ale muncitorilor, pe care noi, ascunzîndu-ne de poliţie, eram siliţi să le organizăm în păduri «în sînul naturii», trimitea directive şi indicaţii, conducea campania electorală a «Pravdei» etc.
Imediat după alegeri, de îndată ce deputaţii muncitori au sosit la Petersburg, Vladimir Ilici a început să se îngrijească de organizarea fracţiunii, să se intereseze de fiecare deputat în parte, să facă bilanţul campaniei electorale, să explice în ce condiţii au avut loc alegerile şi cu ce mandate din partea alegătorilor au venit deputaţii. El a trimis din Cracovia un chestionar special pentru deputaţii aleşi de curia muncitorească. Cele 19 puncte din acest chestionar conţineau întrebări amănunţite în legătură cu măsura în care muncitorii au participat la alegeri, cu felul cum s-au desfăşurat adunările electorale, cu difuzarea publicaţiilor electorale, cu modul de alcătuire a listelor, cu discuţiile care au avut loc în adunări, cu componenţa împuterniciţilor, cu acţiunile celorlalte partide politice, cu represiunile din timpul alegerilor etc. Paralel cu acestea, ancheta conţinea întrebări care urmau să elucideze o seamă de probleme ale muncii de partid. Vladimir Ilici cerea deputaţilor să nu se limiteze la răspunsuri formale, ci-i ruga să relateze explicit tot ceea ce ştiu despre gubernia pe care o reprezintă, să descrie tot ceea ce au văzut în timpul alegerilor. Lenin dădea o mare importanţă acestor descrieri, întrucît ele trebuiau să reconstituie tabloul stării de spirit a clasei muncitoare.
Între noi şi Vladimir Ilici s-a stabilit o legătură trainică, care devenea din ce în ce mai puternică, pe măsură ce activitatea fracţiunii lua amploare. Ilici ne ajuta în toate problemele mai importante ale activităţii noastre în cadrul Dumei şi în afara ei. El nu se mulţumea numai să conducă toată fracţiunea în ansamblu, ci ajuta pe fiecare deputat în parte în munca lui. Indicaţiile pe care Ilici ni le dădea personal şi scrisorile pe care le primeam de la el şi care puneau întotdeauna problemele cu preciziune şi claritate erau pentru noi un izvor nesecat de forţă şi de ridicare a nivelului întregii noastre munci.
Noi foloseam la maximum şedinţele Dumei din punctul de vedere al agitaţiei revoluţionare în rîndurile maselor. Totuşi uneori ni se părea că toate acestea nu sînt suficiente.
— Foarte bine, noi întîmpinăm cum se cuvine pe miniştri şi pe pogromişti cînd apar la tribună — i-am spus într-o discuţie lui Vladimir Ilici —, dar asta e puţin. Muncitorii ne vor întreba: ce propuneri practice aţi făcut în Dumă, unde sînt legile elaborate de voi?
Vladimir Ilici, zîmbind ca de obicei, mi-a răspuns:
— Duma ultrareacţionară nu va adopta niciodată vreo lege care să uşureze situaţia muncitorilor. Sarcina deputatului muncitor este de a aminti ultrareacţionarilor zi de zi de la tribuna Dumei că clasa muncitoare este puternică şi că nu este departe ziua cînd va izbucni din nou revoluţia şi va mătura din calea sa pe toţi pogromiştii împreună cu miniştrii şi cu guvernul lor. Fireşte că se pot face amendamente la buget şi se poate propune şi un proiect de lege, dar fondul întregii activităţi trebuie să se reducă la un singur lucru: înfierarea orînduirii ţariste, demascarea arbitrariului îngrozitor al guvernului, scoaterea în evidenţă a lipsei de drepturi şi a exploatării sîngeroase a clasei muncitoare. Iată care va fi într-adevăr lucrul pe care muncitorii trebuie să-l audă de la deputaţii lor.
Pe la sfîrşitul toamnei am format în Duma de stat fracţiunea bolşevică independentă. În ziare şi în apeluri speciale adresate clasei muncitoare din Rusia, am explicat cauza sciziunii survenite între noi şi menşevici şi am chemat masele muncitoare să-şi sprijine deputaţii. Fracţiunea şi «Pravda» au început să primească numeroase rezoluţii de solidaritate cu bolşevicii, mai întîi din Petersburg, apoi din alte centre muncitoreşti şi, în sfîrşit, din colţurile cele mai îndepărtate ale Rusiei. Muncitorii trimiteau rezoluţii care consemnau protestul lor împotriva acţiunilor menşevicilor şi salutau fracţiunea noastră bolşevică.
Cînd grupul «celor şase» a devenit o fracţiune independentă, ne-au revenit sarcini de şi mai mare răspundere decît înainte. A trebuit să luăm cuvîntul în Dumă mai frecvent şi totodată cuvîntările noastre au devenit mai vehemente, mai revoluţionare. Fracţiunea bolşevică desfăşura o activitate vastă. De asemenea şi activitatea ilegală a fracţiunii lua proporţii.
Vladimir Ilici ne ajuta foarte mult în munca noastră. Ori de cîte ori vreunul din noi lua cuvîntul într-o problemă mai disputată, primeam de la el scrisori în care sau ne lăuda, sau ne arăta unde am avut lipsuri. Îi trimiteam lui Ilici diferite materiale în legătură cu problemele care erau pe ordinea de zi a lucrărilor Dumei. Vladimir Ilici le elabora şi deseori ni le trimitea înapoi sub formă de teze pentru cuvîntările noastre. În anumite probleme, mai ales în cele deosebit de importante, Vladimir Ilici ne trimitea chiar textul cuvîntării pe care urma s-o rostim. Din păcate, din cauza condiţiilor de conspirativitate, n-am reuşit să păstrez originalele cuvîntărilor scrise de Lenin. Totuşi ele pot fi refăcute aproape în întregime după stenogramele şedinţelor Dumei1).
În primăvara anului 1914 Lenin a ridicat problema intensificării activităţii partidului, punînd accentul în special pe munca ilegală. Vladimir Ilici ni s-a adresat nouă, membrilor fracţiunii, arătîndu-ne că trebuie să intensificăm munca celulelor ilegale, că trebuie create în fabrici şi uzine grupuri de muncitori, pentru ca prin aceste grupuri să se transmită mai repede lozincile lansate de sus, că este necesar să se întărească disciplina de partid, prin care am învins întotdeauna etc. Pentru realizarea acestui scop, el a propus de asemenea să se întărească organele centrale conducătoare ale partidului în Rusia, organizîndu-se evadarea tovarăşilor Stalin şi Sverdlov, care se aflau atunci în deportare, şi să se atragă în muncă o serie de alţi tovarăşi. Am primit de la Ilici o scrisoare prin care mă anunţa că am fost cooptat în Comitetul Central al partidului. În vederea muncii în C.C., mi s-a dat numele conspirativ «Petr».
În centrul muncii organizatorice din acea vreme Vladimir Ilici punea pregătirea congresului ordinar al partidului, care era proiectat pentru august 1914. El acorda o atenţie uriaşă convocării acestui congres, considerînd că congresul va consolida poziţiile cucerite de partid şi va face ca lichidatorii, inclusiv grupul menşevic al «celor şapte» din Dumă, să piardă orice influenţă. Întreaga muncă de pregătire a organizării congresului în Rusia cădea pe umerii fracţiunii noastre din Dumă. Lenin ne-a trimis un plan exact şi indicaţii amănunţite în legătură cu modul în care urma să pregătim congresul. Fiecare dintre noi trebuia să plece într-o anumită regiune unde să desfăşoare munca de organizare şi de agitaţie în vederea congresului. Însuşi Vladimir Ilici a împărţit regiunile între deputaţi; mie mi-au fost repartizate o parte din ţinutul Volgii şi Caucazul. Pregătirile în vederea congresului trebuiau, desigur, să fie strict conspirative; pentru aceasta congresul trebuia să fie «camuflat» în spatele congresului socialist internaţional, care urma şi el să se ţină pe atunci.
Vladimir Ilici ne scria că trebuie să ne încordăm toate forţele pentru munca de pregătire a congresului, renunţînd chiar pentru un timp, dacă va fi nevoie, la o parte din activitatea noastră din Dumă.
Totodată noi continuam să primim indicaţii amănunţite de la Vladimir Ilici şi în toate problemele curente ale muncii fracţiunii. În special, Vladimir Ilici ne arăta că trebuie să organizăm pe scară cît mai largă acţiunea de 1 Mai, să pregătim un proiect de lege cu privire la ziua de lucru de 8 ore, să ajutăm la îmbunătăţirea din punct de vedere tehnic a presei muncitoreşti etc.
Dar munca de pregătire a congresului de partid, desfăşurată intens de fracţiunea noastră, a fost întreruptă de declararea războiului, care făcea imposibilă convocarea congresului la data la care fusese proiectat. Totodată declararea războiului a creat dificultăţi şi în ceea ce priveşte legăturile noastre cu Vladimir Ilici. Corespondenţa dintre el şi fracţiunea noastră a devenit mai neregulată. Scrisorile se primeau mai rar. În toamna anului 1914, guvernul ţarist a lichidat întreaga noastră fracţiune, care a fost arestată, judecată şi deportată în Siberia.
De la începutul şi pînă la sfîrşitul activităţii noastre am fost conduşi de Vladimir Ilici. Acestei conduceri îi datorăm faptul că fracţiunea noastră bolşevică a jucat un rol destul de important în dezvoltarea mişcării revoluţionare din Rusia.
1). O parte a proiectelor de cuvîntări ale bolşevicilor-deputaţi în Duma a IV-a de stat, scrise de V. I. Lenin s-au păstrat (vezi V. I. Lenin, Opere, vol. 19, pag. 113 — 122, 154 — 170; vol. 20, ed. P. M. R. 1951, pag. 212—220). — Nota Red.