Despre Vladimir Ilici am auzit pentru prima oară de la revoluţionarul marxist V. K. Kurnatovski, sosit la Tiflis în 1900, după ce i se împlinise termenul de deportare în gubernia Enisei. Acolo se întîlnise cu Lenin, care era şi el deportat. Multe amănunte despre V. I. Lenin am aflat la Baku, în 1903, de la V. A. Şelgunov. L-am văzut însă pentru prima oară pe Lenin la Petrograd, în aprilie 1917, la sosirea lui în Rusia, cînd a luat cuvîntul de pe un automobil blindat, la mitingul de la Gara Finlanda.
Proletariatul din Petrograd, matrozii şi soldaţii, pătrunşi de spiritul revoluţionar, l-au salutat cu entuziasm pe Vladimir Ilici Lenin. El a adresat asistenţei o cuvîntare pe care cu greu o poţi uita. În această cuvîntare chema pe oamenii muncii din oraşe şi sate să-şi strîngă rîndurile, chema pe muncitori la lupta împotriva duşmanului secular, burghezia, şi-i prevenea că trebuie să fie pregătiţi pentru mari încercări.
Puţin după aceea l-am auzit pe Vladimir Ilici pentru a doua oară la uzina «Obuhov». Împăciuitoriştii de toate soiurile desfăşurau o agitaţie intensă în rîndurile muncitorilor din unele secţii ale acestei uzine şi în special din secţia tunuri. Ei îi împroşcau pe bolşevici şi pe Lenin cu învinuiri calomnioase, chemînd pe muncitori să iasă în stradă şi să ia o atitudine ostilă faţă de bolşevism.
Vladimir Ilici sosi la uzină pentru a demasca în faţa maselor muncitoreşti politica de trădare a menşevicilor şi a socialiştilor-revoluţionari. El apăru în secţia tunuri înainte de ora fixată.
Munca în schimburile de zi nu se sfîrşisc încă şi la început veni puţină lume.
Într-un colţ al secţiei se afla o mică tribună cu balustradă. Un grup de muncitori de la uzină se strînsese în jurul lui Vladimir Ilici. Lenin se aşeză pe treptele tribunei, scoase din buzunarul hainei un pacheţel înfăşurat în jurnal, în care se găsea o bucată de pîine neagră unsă cu unt. Schimbînd fraze scurte cu interlocutorii săi, Lenin mîncă cu poftă pîinea, sorbind după fiecare îmbucătură dintr-un pahar cu ceai pe care-l adusese unul dintre tovarăşii noştri.
Curînd uriaşa hală de tunuri începu să se umple cu muncitori din alte secţii. Pe uşa larg deschisă curgea ca un şuvoi neîntrerupt. Vladimir Ilici se urcă la tribună, dar n-apucă să-şi înceapă cuvîntarea că în sală şi izbucniră strigăte duşmănoase. Nu se putea înţelege nimic din cauza larmei ce o stîrnise grupul de menşevici şi socialişti-revoluţionari cu scopul de a împiedica pe Lenin să vorbească.
V. I. Lenin aşteptă calm să înceteze zarva. Menşevicii continuau să vocifereze cu înverşunare, însă muncitorii scoaseră din secţie pe cei mai zgomotoşi dintre ei. Majoritatea muncitorilor manifestau o mare nerăbdare: doreau să-l audă cît mai repede pe Lenin. Pînă la urmă scandalagiii primiră un avertisment: «Cine va tulbura liniştea va fi azvîrlit în stradă».
În sfîrşit se făcu tăcere şi Vladimir Ilici îşi începu cuvîntarea. Vocea lui calmă, cuvintele lui simple, convingătoare şi uşor de înţeles făcură o impresie puternică asupra auditoriului.
Cuvîntarea rostită de V. I. Lenin la uzina «Obuhov», considerată pînă atunci drept citadela oportuniştilor, a avut asupra masei un efect uriaş. Ca urmare, menşevicii şi socialiştii-revoluţionari îşi pierdură mult din influenţă la uzina «Obuhov». Treptat, treptat muncitorii de acolo s-au îndepărtat de conciliatori, plecîndu-şi tot mai mult urechea la apelurile bolşevicilor, care-i chemau la lupta împotriva burgheziei.