UN AN DE LA REVOLUŢIA RUSĂPRECUVÎNTARE
[BROŞURĂ]
[noiembrie 1918]
UN AN DE LA REVOLUŢIA RUSĂ
PRECUVÎNTARE
Se împlineşte un an de la reuşita revoluţiei maximaliste din Rusia. Din prima clipă de cînd muncitorimea rusă, în frunte cu Lenin, a pus mîna pe putere, i s-a prezis căderea pe a doua zi. Nu numai burghezia de pretutindeni, dar chiar şi acei cari se împodobesc cu numele de socialişti au luat de atunci în fiecare dimineaţă gazeta în mînă şi au căutat telegrama fatală care să vestească prăbuşirea regimului maximalist.
Şi revoluţia maximalistă se menţine încă; ba azi, după un an de zile, situaţia ei este mai trainică ca oricînd. Pînă şi în cercurile mari capitaliste se recunoaşte că pentru moment nici o forţă nu-i capabilă să o combată cu succes şi nimeni nu există care să poată înlocui pe conducătorii de astăzi.
În anul acesta de revoluţie, muncitorimea rusă a făurit o operă atît de mare, încît toată istoria omenirei de pînă azi păleşte la lumina ei. Maximalismul nu a prăbuşit numai edificiul social din Rusia, n-a lucrat numai la clădirea noului edificiu social de acolo, ci în acelaşi timp a săpat temelia alcătuirei sociale burgheze de pretutindeni.
Zguduirile interne ruse s-au resimţit în toate colţurile lumii şi azi capitalismul de pretutindeni tremură şi stă să se surpe, Întreaga clădire burgheză clatină sub loviturile primite şi nu se mai razimă decît pe un singur stîlp. E datoria muncitorilor ca stîlpul acesta sprijinitor să-l lovească cu putere, pentru ca o dată cu el să se prăbuşească şi ce a mai rămas din alcătuirea burgheză.
În toate colţurile lumii, războiul şi cortegiul de mizerii pe care l-a adus au silit pe oricine gîndeşte să caute îndreptarea. Incapacitatea şi criminalitatea conducătorilor de pînă azi a apărut limpede în mintea oricui şi, cînd revoluţia rusă ne-a arătat şi calea de urmat pentru a realiza îndreptarea, clocotirea surdă s-a transformat într-o mişcare mondială revoluţionară. Pretutindeni maximalismul a prins rădăcini, pretutindeni răzvrătirea eliberatoare se manifestă, pretutindeni a sosit ajunul zilei celei mari.
Dar nici burghezia ameninţată nu stă cu mîinile în şolduri. Cuprinsa de groaza celui care îşi vede moartea cu ochii, este hotărîtă la orice. Temniţele gem pretutindeni şi stăpînitorii cred că prin violenţă şi ordonanţe pot opri mersul vremurilor.
Dar se înşală. Vijelia, odată dezlănţuită, nu se va opri decît atunci cînd furtuna va fi curăţat atmosfera. Numai fulgerile mai pot schimba ceva astăzi.
Lupta pe care o pregătesc stăpînitorii, o primim. Ne vom bate şi vom învinge. Nu avem altceva de pierdut decît lanţurile. Pînă la victoria finală vor cădea mulţi, dar pentru fiecare căzut se vor ridica o sută care să poarte steagul roşu pînă la victorie. Alcătuirea socială de astăzi va cădea pentru totdeauna. Vom ţine pe stăpînitori sub călcîiul nostru, aşa cum îi ţin muncitorii ruşi [...]
E încă întuneric, dar ştim sigur că soarele trebuie să răsară. Peste puţin zorii unei lumi mai bune vor goni negurile. Nimic şi nimeni nu poate opri soarele din cale.