Nu ştiu întrucît glasul meu plin de revoltă se va desfăşura tînăr din acest pămînt balcanic, către Germania cu pete închegate de sînge. Către acea Germanie unde milioane de oameni îşi simt palmele strînse usturător sub talpa cizmelor naziste.
Iată că vechea generaţie germană a războiului, aceea care a împins lumea către măcelul mondial, către moarte, către îndobitocire şi foame, reînvie astăzi mai bestială, sîngerînd dornică la zăngănitul armelor - în faţa lumei desfigurate.
Inima insului arian s-a strîns la gură - peste care a picat fierbinte picătură de plumb: pecetea urii.
În numele "pămîntului care trebuie poporului german", a "largului loc sub soare", "a iubirii de patrie", aprinde cea mai aprigă ură şi prăbuşeşte fără ezitare ceea ce inteligenţa umană a creat în nesfîrşite veacuri.
Banda Hitler, Goebbels, Rosenberg şi Goering va rămîne de-a pururi în istorie ca cele mai perfecte genii ale răului
Mintea omului conştient se întunecă şi refuză să creadă acest adevăr al secolului în care trăieşte.
Ultima telegramă primită de la Berlin înfăţişează categoric soarta care aşteaptă de acum înainte poporul german sub stăpînirea hakenkreuzer-ului. "Începînd cu 1 ianuarie 1934 - scrie telegrama hitleristă - se va reintroduce justiţia militară germană care a fost suprimată la 1 octombrie 1920.
Ea va fi competentă să judece toate delictele comise de militari sau funcţionarii administraţiei militare.
Justiţia militară va avea o structură identică cu cea dinainte de război. Consiliile de război vor funcţiona la Berlin, Potsdam şi în toate garnizoanele importante. În caz de pronunţare a pedepsei cu moartea de consiliul de război, condamnatul va fi împuşcat, dacă va fi judecat pentru un delict pur militar, în toate celelalte cazuri urmînd a fi decapitat."
Aşadar, împuşcare, decapitare... Şi agenţia "Havas", ziarele franceze, engleze au avut naivitatea să anunţe că imediat după terminarea falsului plebiscist, Hitler va încerca o politică de destindere, precizîndu-se chiar o largă amnistie.
În locul amnistiei apare însă teroarea antisocială, unde ideea de justiţie se arată de la început pătată de sînge.
Cît, în sfîrşit, această nebunie va mai dura peste capul Germaniei?
Milioane de cetăţeni, atît de umiliţi, vor mai tolera jocul dement al cîtorva impostori de rînd? Generaţia tînără, aceea a cărei copilărie s-a desfăşurat sub bubuitul tunului şi a trecut prin fiorii morţii - va lăsa ca spectacolul să se permanentizeze?
Desigur că nu.
Vor răbufni masele asuprite şi, laolaltă cu arienii şi nearienii conştienţi, vor împrospăta Germania cea sumbră de astăzi, dîndu-i calea adevărată, pe care proletariatul german o aşteaptă de ani.
De pretutindeni, din orice colţ al globului, se aşteaptă cu înfrigurare gestul acesta suprem, care să însemne în istoria lumii plecarea către o viaţă nouă.
Cuvîntul liber, I, nr.2, 18 noiembrie 1933.