|
Scris: 17 aprilie 1871 |
[Londra], 17 aprilie 1871
Am primit scrisoarea ta. Pentru moment sînt foarte ocupat. De aceea numai cîteva cuvinte. Mi-e imposibil să înţeleg cum poţi compara demonstraţiile mic-burgheze de felul aceleia din 13 iunie 1849 etc. cu lupta ce se duce în prezent la Paris.
Ar fi, desigur, foarte comod să faci istorie universală dacă n-ai începe lupta decît cu condiţia existenţei unor şanse absolut favorabile. Ea ar fi, pe de altă parte, de natură foarte mistică dacă „întîmplarea“ n-ar juca nici un rol. Aceste întîmplări intră, desigur, şi ele în mersul general al dezvoltării şi sînt compensate de alte întîmplări. Însă accelerarea şi întîrzierea depind în mare măsură de astfel de „întîmplări“ între care figurează şi „întîmplarea“ caracterului oamenilor care se află la început în fruntea mişcării.
„Întîmplarea“ nefavorabilă hotărîtoare nu trebuie căutată de data aceasta în nici un caz în condiţiile generale ale societăţii franceze, ci în prezenţa prusienilor în Franţa şi în faptul că ei se aflau chiar în faţa Parisului. Acest lucru parizienii îl ştiau foarte bine. L-au ştiut însă şi canaliile burgheze de la Versailles. Tocmai de aceea i-au şi pus pe parizieni în faţa alternativei de a primi lupta sau de a fi învinşi fără luptă. În ipoteza a doua, demoralizairea clasei muncitoare ar fi fost o nenorocire mult mai mare decît pierderea unui număr oricît de mare de „conducători“. Lupta clasei muncitoare împotriva clasei capitaliştilor şi împotriva statului ei a intrat, prin lupta de la Paris, într-o fază nouă. Oricare va fi evoluţia nemijlocită a lucrurilor, este cert că un nou punct de plecare de importanţă istorică mondială a fost cîştigat.
Se tipăreşte după textul apărut în K. Marx şi F. Engels. Werke, Bd. 33, S. 209
Nota red. Editurii Politice