Cuprins

Dicţionar politic: „Manifestul Partidului Comunist“

Prezenta traducere a fost întocmită în colectivul de redacţie al Editurii Politice după ediţia în limba germană, apărută în Editura în limbi străine, Moscova, 1945.

Textul „Manifestului Partidului Comunist“ este cel original apărut în 1848. S-a ţinut seama de notele şi completările făcute de Engels la ediţia engleză din 1888 şi de notele şi schimbările făcute de Engels la ediţia germană din 1890. De asemenea a fost inclusă şi prefaţa la ediţia rusă din 1882. (Nota Editurii Politice, 1962.)

„Manifestul Partidului Comunist“ este cel mai măreţ document-program al comunismului ştiinţific. „Această mică cărticică valorează cît volume întregi: în spiritul ei trăieşte şi se mişcă pînă în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii civilizate“^c) (Lenin). Scris de Karl Marx şi Friedrich Engels ca program al Ligii comuniştilor, „Manifestul Partidului Comunist“ a fost publicat pentru prima oară la Londra, în februarie 1848, în ediţie separată de 23 de pagini. În martie—iulie 1848 „Manifestul Partidului Comunist“ a apărut în organul de presă democrat al emigranţilor germani „Deutsche Londoner Zeitung“. Textul german a fost tipărit în acelaşi an, la Londra, sub formă de broşură separată de 30 de pagini, în care au fost corectate unele greşeli de tipar din prima ediţie şi îmbunătăţită punctuaţia. Acest text a fost folosit de către Marx şi Engels ca bază pentru ediţii autorizate ulterioare. În 1848 s-au făcut de asemenea traduceri ale „Manifestului“ într-o serie de limbi europene (franceză, poloneză, italiană, daneză, flamandă şi suedeză). În ediţiile din 1848 nu au fost menţionate numele autorilor; numele lor au fost indicate pentru prima oară în prefaţa scrisă de J. Harney în 1850, cu prilejul publicării primei traduceri engleze în organul de presă al cartiştilor, „Red Republican“.

Prima ediţie rusă a „Manifestului Partidului Comunist“ a apărut în 1869 la Geneva, în traducerea lui Bakunin, care într-o serie de locuri a denaturat conţinutul „Manifestului“. Lipsurile primei ediţii au fost înlăturate în ediţia apărută la Geneva în 1882, în traducerea lui Plehanov. Traducerea lui Plehanov a pus bazele răspîndirii largi a ideilor „Manifestului“ în Rusia. Acordînd o mare importanţă propagării marxismului în Rusia, Marx şi Engels au scris o prefaţă specială pentru această ediţie.

După moartea lui Marx au apărut o serie de ediţii ale „Manifestului“ revăzute de Engels; în 1883 — o ediţie germană cu o prefaţă a lui Engels; în 1888 — o ediţie engleză în traducerea lui Samuel Moore, fiind redactată de Engels şi însoţită de prefaţa şi notele făcute de el; în 1890 — o ediţie germană cu o nouă prefaţă a lui Engels; la aceasta din urmă Engels a scris de asemenea cîteva note. În 1885 s-a publicat în „Le Socialiste“ traducerea franceză a „Manifestului“ făcută de fiica lui Marx, Laura Lafargue, şi revăzută de Engels. Engels a scris prefaţa la ediţia poloneză din 1892 a „Manifestului“ şi la cea italiană din 1893.

În limba română „Manifestul Partidului Comunist“ a apărut pentru prima oară la Iaşi în 1892, în traducerea lui P. Muşoiu, din limba franceză, după textul cuprins în cartea lui Mermeix „La France socialiste“. Prefeţele au fost date după ediţia a patra germană, pe care autorul versiunii româneşti afirmă, în prefaţă, că le-a folosit la verificarea traducerii sale. În 1913 a apărut o nouă ediţie în limba română, în traducerea lui I. Sion, cu o introducere de dr. C. Racovski (Biblioteca „România muncitoare“) care cuprinde, pe lîngă prefeţele lui K. Marx şi F. Engels, şi prefeţele la ediţia rusă din 1882. În cea de-a treia ediţie, apărută în 1922, traducerea este semnată tot de I. Sion. Introducerea d-rului C. Racovski este înlocuită cu o precuvîntare a lui K. Kautsky (Biblioteca socialistă). (Nota Editurii Politice, 1966.)

MIA  |  Secţiunea română  |  Marx/Engels