Articolul menționat de noi mai sus a apărut în organul de presă al „comitetului“ menșevic din Tiflis („Soțial-Demokrat“ nr. 1), sub titlul „Zemski sobor și tactica noastră“. Autorul lui n-a uitat încă cu desăvîrșire programul nostru ; el formulează lozinca instaurării republicii, dar despre tactică vorbește în felul următor :
„În vederea atingerii acestui scop (instaurarea republicii) pot fi indicate două căi : ori să nu dăm nici o atenție unei instituții ca Zemski sobor, pe care o convoacă guvernul, și cu arma în mînă să răsturnăm guvernul, să formăm un guvern revoluționar și să convocăm o adunare constituantă ; ori să proclamăm Zemski sobor drept centru al acțiunii noastre, exercitînd cu arma în mînă o presiune asupra membrilor lui, asupra activității lui, să-i silim prin forță să se proclame adunare constituantă sau să convoace o adunare constituantă. Aceste două tactici se deosebesc foarte mult una de alta. Să vedem însă care dintre ele este mai avantajoasă pentru noi“.
Iată care sînt, în expunerea unui neoiskrist rus, ideile care și-au găsit mai tîrziu întruchiparea în rezoluția analizată de noi. Și, notați bine, toate astea au fost scrise înainte de evenimentele de la Țusima26, cînd „proiectul“ lui Bulîghin nu văzuse încă lumina zilei. Pînă și liberalii începuseră să-și piardă răbdarea și să-și exprime neîncrederea, în articolele publicate de ei în coloanele presei legale, iar social-democratul neoiskrist s-a dovedit a fi mai lesne încrezător decît ei. El anunță că „se convoacă“ Zemski sobor și are atîta încredere în țar, încît propune să facem din acest Zemski sobor (sau, poate, din această „Dumă de stat“ sau din această „adunare legislativă consultativă“ ?), care nu există încă, centrul acțiunii noastre. Fiind mai deschis și mai sincer decît autorii rezoluției adoptate la conferință, menșevicul nostru de la Tiflis nu consideră că cele două „tactici“ (în a căror expunere dă dovadă de o naivitate inimitabilă) sînt identice, ci declară că cea de-a doua este „mai avantajoasă“. Ascultați ce spune el :
„Prima tactică. După cum știți, revoluția care vine este o revoluție burgheză, adică urmărește o schimbare a regimului actual în care (schimbare) este interesat nu numai proletariatul, ci și întreaga societate burgheză. Toate clasele, chiar și capitaliștii, sînt în opoziție față de guvern. Proletariatul și burghezia care luptă merg, într-un anumit sens, împreună, și împreună atacă absolutismul din direcții diferite. Guvernul este, de data asta, cu totul izolat și lipsit de simpatia societății. De aceea este foarte ușor ca el să fie nimicit*1. În Rusia, nu tot proletariatul este încă atît de conștient și de organizat, încît să poată face singur revoluția. Și chiar dacă ar putea, el n-ar face o revoluție burgheză, ci una proletară (socialistă). Prin urmare, este în interesul nostru ca guvernul să rămînă fără aliați, ca el să nu poată dezbina opoziția, să nu cîștige de partea sa burghezia și să nu lase izolat proletariatul...“
Așadar, este în interesul proletariatului ca guvernul țarist să nu-l poată despărți de burghezie ! Nu cumva din greșeală i s-a dat organului gruzin denumirea de „Soțial-Demokrat“, și nu aceea de „Osvobojdenie“ ? Și observați cît de superbă este această filozofie a revoluției democratice !! Nu vedem noi aici cu ochii noștri cum bietul menșevic de la Tiflis s-a lăsat complet derutat de interpretarea cazuistică și codistă a noțiunii de „revoluție burgheză“ ? El discută problema eventualei izolări a proletariatului în revoluția democratică și uită... uită un fleac... țărănimea ! Dintre aliații posibili ai proletariatului el cunoaște și îndrăgește pe moșierii din zemstve și nu cunoaște pe țărani. Și asta în Caucaz I Ei bine, n-am avut noi dreptate cînd am spus că „Iskra“ nouă, cu raționamentele ei, coboară pînă la nivelul burgheziei monarhiste, în loc să ridice pînă la ea, în calitate de aliat, țărănimea revoluționară ?
„...În caz contrar, înfrîngerea proletariatului și victoria guvernului sînt inevitabile. Or, tocmai asta urmărește și absolutismul. Nu încape îndoială că în acest Zernski sobor, convocat de el, va atrage de partea sa pe reprezentanții nobilimii, ai zemstvelor, ai orașelor, ai universităților și ai altor instituții burgheze de acest fel*2. El va avea grijă să-i îmbuneze cu mici concesii și să-i împace astfel cu el. Consolidat în felul acesta, el își va îndrepta toate loviturile împotriva poporului muncitor, care se va afla izolat. Datoria noastră este să preîntîmpinăm un asemenea deznodămînt nenorocit. Dar vom putea noi să facem acest lucru pe prima cale ? Să presupunem că n-am dat nici o atenție acestui Zemski sobor, ci am început să ne pregătim singuri în vederea insurecției și într-o bună zi am ieșit înarmați în stradă, gata de luptă. Și iată că avem în fața noastră nu un singur dușman, ci doi : guvernul și Zemski sobor. În timp ce noi ne pregăteam, ei au avut timp să ajungă la o înțelegere*3, să încheie un acord, să elaboreze o constituție avantajoasă pentru ei și să împartă între ei puterea. Aceasta este o tactică, fără îndoială, avantajoasă pentru guvern, și noi trebuie s-o respingem cu toată energia...“
Iată ce înseamnă să fii sincer ! Trebuie să renunțăm în mod categoric la „tactica“ pregătirii insurecției, pentru că „în acest timp“ guvernul se va înțelege cu burghezia ! Oare se poate găsi în vechea literatură a celui mai inveterat „economism“ ceva care să se apropie cît de cît de această defăimare a social-democrației revoluționare ? Răscoalele și revoltele muncitorilor și țăranilor, care izbucnesc ba ici, ba colo, sînt un fapt real. Zemski sobor nu este altceva decît o promisiune a lui Bulîghin. Iar ziarul „Soțial-Demokrat“, care apare la Tiflis, e de părere că trebuie să renunțe la tactica de pregătire a insurecției și să se aștepte pînă ce va lua ființă un „centru de acțiune“ cu numele de Zemski sobor...
„...A doua tactică, dimpotrivă, constă în a pune Zemski sobor sub supravegherea noastră și a nu-i da posibilitatea să acționeze după voia sa*4 și să ajungă la o înțelegere cu guvernul.*5
Noi sprijinim Zemski sobor în măsura în care el luptă împotriva absolutismului și luptăm împotriva ei în cazurile cînd se împacă cu absolutismul. Printr-o intervenție energică și prin forță, noi provocăm o spărtură în rîndurile deputaților*6 ; pe radicali îi atragem de partea noastră*7, iar pe conservatori îi înlăturăm de la guvern și în felul acesta aducem întregul*8 Zemski sobor pe calea revoluției. Datorită acestei tactici, guvernul va rămîne în permanență izolat, opoziția*9 va fi puternică și, prin aceasta, instaurarea unui regim democratic va fi ușurată“.
Da, da ! Să ni se mai spună acum că exagerăm cînd vorbim de cotitura operată de neoiskriști spre o varietate de „economism“ de cea mai vulgară speță. Avem de-a face aici cu ceva în genul faimosului praf împotriva muștelor : prinzi musca, presari puțin praf pe ea, și piere. Dezbinăm prin forță pe deputății din Zemski sobor, înlăturăm pe conservatori de la guvern“ și întregul Zemski sobor va apuca calea revoluției... Fără nici un fel de insurecție armată „iacobină“, ci numai așa, în mod distins, aproape parlamentar, „exercitînd influență“ asupra celor din Zemski sobor.
Sărmana Rusie ! S-a spus despre ea că poartă întotdeauna pălăriile demodate pe care le-a lepădat Europa. Parlament nu avem încă, nu l-a promis nici Bulîghin, dar cretinism parlamentar27 avem de pe acum cît poftiți.
„...Cum trebuie să se facă această intervenție ? în primul rînd, vom cere ca Zemski sobor să fie convocat pe bază de vot universal, egal, direct și secret. O dată cu proclamarea*10 unui asemenea regim electoral, trebuie consfințită prin lege*11 libertatea deplină a agitației electorale, adică libertatea întrunirilor, libertatea cuvîntului, a presei, inviolabilitatea alegătorilor și a aleșilor și punerea în libertate a tuturor deținuților politici. Alegerile trebuie să fie fixate la o dată cît mai depărtată, ca să avem timp suficient pentru a informa și a pregăti poporul. Și fiindcă cu întocmirea regulamentului privitor la modul cum va fi convocat Zemski sobor a fost însărcinată o comisie instituită de Bulîghin, ministrul de interne, noi trebuie să căutăm să influențăm atît această comisie cît și pe membrii ei*12. Dacă comisia Bulîghin va refuza să satisfacă revendicările noastre*13 și va da numai celor avuți dreptul de a alege deputați, va trebui să intervenim în aceste alegeri și, prin mijloace revoluționare, să-i silim pe alegători să aleagă candidați progresiști și să ceară în Zemski sobor convocarea unei adunări constituante*14. În sfîrșit, prin tot felul de măsuri, prin demonstrații, greve și, dacă va fi nevoie, prin insurecție, va trebui ca Zemski sobor să fie silit să convoace o adunare constituantă sau să se proclame el însuși adunare constituantă. Proletariatul înarmat trebuie să fie apărătorul adunării constituante și amîndoi împreună*15 vor merge spre republica democratică.
Aceasta este tactica social-democrată, și numai ea ne va asigura victoria“.
Să nu credeți că toate aceste prostii de necrezut sînt produsul unei simple încercări publicistice a vreunui neoiskrist lipsit de răspundere și fără influență. Nu, toate acestea au apărut în organul de presă al unui întreg comitet al neoiskriștilor, al celui din Tiflis. Mai mult chiar, aceste prostii au fost aprobate, fără ezitare, de către „Iskra“, care în nr. 100 scrie următoarele despre ziarul „Soțial-Demokrat“ :
„Primul număr este redactat într-un stil viu și cu talent. Se simte mîna expertă, pricepută a unui redactor care e și scriitor... Se poate spune, cu siguranță, că ziarul se va achita în mod strălucit de misiunea ce și-a fixat-o“.
Da ! Dacă această misiune constă în a arăta în mod concret lumii întregi totala descompunere ideologică la care a ajuns neoiskrismul înseamnă că într-adevăr ziarul s-a achitat în mod „strălucit“ de ea. Nimeni n-ar reuși să exprime în chip mai „viu“, cu mai mult „talent“ și cu mai multă „pricepere“ această decădere a neoiskriștilor, care au coborît pînă la nivelul oportunismului burghezo-liberal.
*1 După cuvîntul „nimicit“, în manuscris urmează, în paranteză, două semne de întrebare, care au fost introduse în citat de către Lenin și au fost apoi șterse. — Nota red.
*2 Mai departe în manuscris urmează aceste cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse : „Nobilimea, universitățile și alte instituții burgheze de acest fel ! Trebuie să ne întoarcem la «Raboceaia Mîsl» pentru a da peste un «marxism» atît de vulgar și de primitiv !“. — Nota red.
*3 Mai departe în manuscris se află următoarele cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse : „ce iacobinism ! «să ne pregătim» în vederea insurecției !“. — Nota red.
*4 Mai departe în manuscris urmează aceste cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse: „uf, ce rrrevoluționarism !“. — Nota red.
*5 Și care este mijlocul prin care am putea lipsi pe cei din Zemski sobor de voința lor ? Nu cumva vreo hîrtie de turnesol specială ?
*6 Sfinte Sisoe ! Iată care e tactica lor „aprofundată“ ! Ca să ne batem pe stradă n-avem forțe, dar putem „să provocăm, prin forță, o spărtură în rîndurile deputaților“. Ascultă, tovarășe din Tiflis, poți să minți, dar mai cu măsură...
*7 Mai departe în manuscris se află următorul text scris de Lenin, care a fost apoi șters : „Sărmanul Struve, precum se știe, trece drept radical ! Ce fericire să fii alipit cu forța de neoiskriști...“. — Nota red.
*8 Mai departe în manuscris urmează aceste cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse : „i-auzi ! i-auzi !“. — Nota red.
*9 Mai departe în manuscris urmează aceste cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse : „fără conservatorii «înlăturați» ?“.— Nota red.
*10 În „Iskra“ ?
*11 De către Nicolaie ?
*12 Iată ce înseamnă tactica : „a înlătura pe conservatori de la guvern“ !
*13 Așa ceva este exclus din moment ce aplicăm o tactică atît de justă și atît de aprofundată !
*14 Mai departe în manuscris urmează aceste cuvinte scrise de Lenin, care au fost apoi șterse : „«să-i silim să aleagă» — «prin mijloace revoluționare» ! Mai există și astfel de repetiloviști revoluționari !“. — Nota red.
*15 Și proletariatul înarmat, și conservatorii „înlăturați de la guvern“ ?
26 Este vorba de lupta de la Țusima, adică de bătălia navală din apropiere de insula Țusima, care a avut loc la 14—15 (27—28) mai 1905, în timpul războiului ruso-japonez, și care s-a soldat cu înfrîngerea flotei ruse. — 48. [Nota red.]
27 Expresia „cretinism parlamentar“, pe care o întîlnim adeseori la V. I. Lenin, a fost folosită de K. Marx și F. Engels. După cum scrie F. Engels, „cretinismul parlamentar“ este o maladie incurabilă, o boală „ale cărei nefericite victime sînt pătrunse de convingerea solemnă că lumea întreagă, istoria și viitorul ei sînt guvernate și determinate de o majoritate de voturi în adunarea reprezentativă care are cinstea să le numere printre membrii ei“ (K. Marx și F. Engels. Opere, vol. 8, Editura politică, 1960, pag. 91).
V. I. Lenin folosea această expresie atunci cînd era vorba de oportuniști, care considerau că sistemul parlamentar este atotputernic, iar activitatea parlamentară este singura și, în orice condiții, principala formă de luptă politică. — 51. [Nota red.]