|
Adonis,
în mitologia greacă, tînăr frumos, îndrăgit
de Afrodita.
Afrodita, zeiţa dragostei şi a
frumuseţii în mitologia greacă.
Agamemnon,
în mitologia greacă, căpetenia
oştilor greceşti în timpul războiului
troian; după întoarcerea din război a
fost omorît de soţia sa, Clitemnestra,
şi de Egist; eroul principal din tragedia cu
acelaşi nume de Eschil.
Ahile, potrivit legendei, cel mai curajos
dintre eroii greci care au luat parte la războiul
troian, unul dintre personajele principale din
„Iliada“ lui Homer; a fost rănit
mortal de o săgeată care i-a pătruns
în călcîi, singurul loc vulnerabil de pe
trupul său.
Aiax,
în mitologia greacă, unul dintre cei
care au participat la războiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa.
Amazoane,
în mitologia greacă, femei războinice aparţinînd
unui trib din care erau excluşi bărbaţii.
Apollo,
în mitologia greacă şi
romană, zeul soarelui şi al luminii,
protectorul artelor şi al celor ce preziceau
viitorul.
Ares, în mitologia greacă, zeul războiului,
fiul lui Zeus şi al Herei.
Argonauţi,
eroi din legendele greceşti (Hercule,
Orfeu, Tezeu,
Castor, Pollux, etc.) care au plecat în
Thesalia, sub conducerea lui Iason, pe corabia
Argos; au ajuns pînă în Colhida (sudul
Caucazului), de unde au adus Lîna de Aur.
Argus,
în mitologia greacă, gigant cu o sută
de ochi.
Ariadna, în
mitologia greacă,
fiica lui Minos, regele Cretei. Îndrăgostită de Tezeu,
i-a înlesnit
acestuia ieşirea din Labirint cu ajutorul unui fir călăuzitor -
„firul Ariadnei“.
Artemis, în mitologia greacă, zeiţa vînătorii.
Astarte,
zeiţă de origine feniciană.
Atena (Pallas Atena), în mitologia greacă,
zeiţa înţelepciunii, nebiruită în
războaie, protectoarea artelor frumoase,
ocrotitoare a oraşelor.
Atlas, în mitologia greacă, unul dintre
titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei; a participat la lupta dintre giganţi şi
olimpieni. Învins de aceştia din urmă,
a fost pedepsit de Zeus să poarte veşnic pe umerii săi bolta cerească.
|
|
|
Bacanale
(Bacchanalia), la romani, sărbători
orgiastice în cinstea zeului Bacchus.
Bacchus, în mitologia romană, zeul
vinului şi al veseliei; era o divinitate
secundară, preluată de la greci (Dionysos).
Briareus
(Egeon), în mitologia greacă,
unul dintre giganţi, monstru cu o sută de braţe şi cincizeci de capete; fiu al lui
Uranus şi al Geei.
|
|
|
Cabiri,
divinităţi misterioase din mitologia
greacă, probabil de origine feniciană.
Clitemnestra, în mitologia greacă soţia
lui Agamemnon, pe care l-a omorît după întoarcerea
sa din războiul troian; personaj din trilogia
„Orestia“ de Eschil.
Chalybi
(Chalybes, Khalibi), numele unui trib antic din Anatolia despre care se crede că a inventat prelucrarea fierului.
Ciclopi, în mitologia greacă, fiinţe fabuloase, reprezentate ca nişte uriaşi cu un singur ochi în frunte.
Coribant,
preot al zeiţei greceşti Cybele, al
cărei cult avea caracterul unor orgii.
Cratos
(Kratos), în mitologia greacă, divinitate
care personifica puterea; slujitor al lui Zeus.
Cronos,
în mitologia greacă,
cel mai tînăr dintre titani,
fiul lui Uranus şi al Geei; s-a căsătorit
cu sora sa Rhea şi, întrucît i se prezisese
că va fi detronat de unul dintre fii săi,
şi-a devorat copii de îndată ce se năşteau
(Demetra, Hades,
Hera, Hestia şi
Poseidon),
Rhea reuşind
însă să-l
salveze pe Zeus. Ulterior,
Zeus şi-a eliberat fraţii şi au
luptat împreună împotriva tatălui lor
şi a titanilor. Războiul s-a încheiat
cu victoria lui Zeus şi a olimpienilor,
iar Cronos şi titanii au fost puşi în
lanţuri în Tartarus.
Cybele
(Cibela), divinitate de origine frigiană,
considerată drept
„mama tuturor zeilor“ şi
protectoare a vegetaţiei; identificată
adesea cu zeiţa Rhea.
|
|
|
Dactili
ideeni (lit.
„degete
ideene“),
în mitologia greacă, fiinţe fabuloase de
pe muntele Ida, cărora li se atribuia descoperirea fierului şi a metalurgiei.
Demetra
(Demeter), în mitologia
greacă, zeiţa agriculturii şi a
roadelor pămîntului; cultul ei era celebrat în
misterele eleusine.
Despoina
(Despoena), divinitate din mitologia greacă,
venerată în misterele din Arcadia; fiica
Poseidon şi a Geei.
Deucalion,
fiul lui Prometeu, căsătorit
cu Pyrrha, fiica lui Epimeteu
şi a Pandorei. În
epoca de bronz, cînd Zeus
a pus la cale nimicirea seminţiei umane dezlănţuind
potopul, el a hotărît să-i cruţe
numai pe Deucalion şi pe Pyrrha. Sfătuiţi
de Prometeu, cei doi au construit o corabie, cu
care au plutit nouă zile şi nouă
nopţi, după care au coborît în
munţii Thessaliei.
Dike,
în mitologia greacă,
zeiţa justiţiei, fiica lui Zeus
şi a lui Themis.
Dionysos, în
mitologia greacă, zeul vinului şi al viţei
de vie; una dintre cele mai importante divinităţi
cunoscute în vechime.
Dionysos Zagreus,
divinitate a orfismului.
|
|
|
Enea
(Aineas), în mitologia greacă, erou troian,
personaj în „Iliada“ lui Homer
şi „Eneida“ lui Vergiliu.
Eos,
în mitologia greacă, zeiţa dimineţii,
corespunzătoare Aurorei din mitologia romană.
Epimeteu
(Epimetheus), unul dintre titani,
fiul lui Iapetus şi al Clymenei, frate cu
Atlas, Menoetius şi Prometeu.
Erinii,
în mitologia greacă, divinităţi
ale răzbunării, eroine ale tragediilor
lui Eschil
„Hoeforele“ şi „Eumenidele“ (partea
a doua şi a treia a trilogiei
„Orestia).
Esenieni,
membrii unei secte religioase la vechii evrei
(sec. 2 î.e.n.).
Esculap, echivalentul roman al zeului medicinei Asclepios din mitologia greacă.
Eteocle,
în mitologia greacă, fiul regelui Oedip din
Teba; a domnit la Teba împreună cu fratele
său Polinice; s-au omorît unul pe altul în
luptă corp la corp; Eschil
a preluat această
legendă în tragedia sa „Cei şapte
contra Tebei“.
Euristeu, în mitologia greacă, rege în Micene; l-a pus la cele mai grele încercări pe
Heracle.
Ezechiel, profet
din
Biblie.
|
|
|
|
|
Geea
(Gaia), în mitologia greacă, personificare a Pămîntului, considerată
drept element primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei.
Genetyllide,
divinităţi
protectoare a naşterilor în mitologia
greacă.
|
|
|
Hades, în mitologia greacă,
zeul împărăţiei subpămîntene,
adesea invocat sub numele de Pluto (zeul cel
bogat); de asemenea, se referă şi la însăşi
lumea subpămînteană, tărîmul
morţilor.
Harpocrat,
divinitate în mitologia egipteană.
Hecate,
zeiţă din mitologia greacă.
Hecatonchires
(Hekatonkheires), în mitologia greacă, trei monştri giganţi cu o sută de braţe şi cincizeci de capete, fii ai lui
Uranus şi ai Geei:
Briareus (Egeon), Cottus şi Gyes.
Hefaistos
(Hephaistos), în mitologia greacă, zeul
focului, protectorul fierarilor.
Hera,
în mitologia greacă, sora şi soţia
lui Zeus, protectoarea căminului şi a
căsătoriei.
Heracle
(Herakles, numit la romani Hercule),
cel mai de seamă
erou din mitologia greacă, renumit prin forţa
sa fizică şi prin faptele sale vitejeşti.
Hermes,
în mitologia greacă, zeul comerţului şi al călătorilor.
Hesiona,
în mitologia greacă, una dintre oceanide,
căsătorită cu Prometeu.
Hestia,
în mitologia greacă, cea mai mare dintre
fiicele lui Cronos şi
ale Rheei, considerată protectoarea căminului;
corespunde cu Vesta din
mitologia romană.
Hierofant,
preot antic grec care iniţia în mistere
şi oracole.
|
|
|
Iapetus, în mitologia greacă, unul dintre
titani,
fiul lui Uranus şi al Geei;
a avut mai mulţi copii cu oceanida Clymene: Atlas,
Epimeteu, Menoetius şi
Prometeu.
Ieremia,
profet din Biblie.
Io,
în mitologia greacă, preoteasă în
templul zeiţei Hera din
Argos; a fost iubită de Zeus.
Iov,
patriarh din Biblie.
Iris,
în mitologia greacă, mesageră a zeilor;
îi slujea mai ales pe Zeus
şi Hera.
Isis,
în mitologia egipteană, zeiţa maternităţii
şi a fertilităţii.
Ixion,
în mitologia greacă, rege al lapiţilor;
a fost aruncat în Tartarus
şi sortit să se zbată veşnic,
legat de o roată de foc.
|
|
|
Jupiter, în mitologia romană,
stăpînul zeilor şi al oamenilor,
asimilat cu Zeus din
mitologia greacă.
|
|
|
Keres (Ceres), în mitologia greacă, spirite feminine ale morţii.
|
|
|
Loki, în mitologia scandinavă, zeul focului, erou al „Vechii edda“.
|
|
|
Meleagros, în mitologia greacă, fiul
lui Eneas, regele legendar al oraşului
Calydon, şi al Alteii.
Menelau, rege în mitologia greacă, fratele lui
Agamemnon şi soţul Elenei; după răpirea
acesteia de către Paris, cere sprijinul celorlalte căpetenii şi porneşte expediţia
împotriva Troiei.
Metis, în mitologia greacă,
fiica lui Oceanus şi a lui
Tethys şi prima soţie a lui
Zeus; cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe
Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi.
Întrucît i se prezisese că va fi detronat de copilul pe care i-l va naşte, Zeus a înghiţit-o
pe Metis.
Mithra,
zeu al luminii în mitologia persană.
Mitraism,
religie antică bazată pe cultul lui Mithra,
răspîndită mai ales printre militarii
Imperiului Roman (sec 3-4 e.n.).
Moire
(Moerae), în mitologia greacă cele
trei zeiţe ale destinului; în
mitologia romană purtau numele de Parce.
Moise, personaj din Vechiul testament;
profet şi legiuitor; i-a eliberat pe evrei
din robia egipteană.
Museu
(Musaeus), prieten al lui Orfeu,
de la care deprinsese măiestria muzicii.
|
|
|
Nausicaa, frumoasa fiică a lui Alcinous, regele feacilor, şi a reginei Arete; cînd
Odiseu a naufragiat mînat de furtună,
ea l-a întîmpinat pe malul mării şi l-a condus la palatul tatălui ei.
Nessus, centaur din
mitologia greacă.
Nestor, în mitologia greacă, rege al
Pilosului, cel mai bătrîn basileu grec din
timpul războiului troian, renumit pentru înţelepciunea
şi elocinţa sa.
|
|
|
Oceanide,
în mitologia
greacă, nimfe ale apelor, fiicele lui Oceanus şi ale lui
Tethys.
Oceanus, în mitologia greacă, zeul şi personificarea marii ape care înconjura lumea locuită; cel mai mare dintre
titani, fiul lui Uranus şi al
Geei; din unirea cu sora sa Tethys s-au născut
oceanidele.
Odiseu
(Ulise), eroul principal al
„Odiseii“ lui Homer, regele legendar al
Itacăi; a comandat oştile greceşti în
războiul troian; s-a evidenţiat prin
curaj, şiretenie şi elocinţă.
Olimp,
cel mai înalt munte din Grecia (2.918m),
considerat lăcaş al zeilor.
Olimpieni,
în mitologia
greacă, cei doisprezece zei principali care
îşi aveau lăcaşul pe muntele Olimp
şi care, sub ocîrmuirea
lui Zeus,
stăpîneau lumea (Zeus, Poseidon,
Hermes, Ares, Hefaistos,
Apollo, Hera,
Hestia, Atena, Demetra,
Artemis şi Afrodita).
Oreste, în mitologia
greacă, fiul lui
Agamemnon şi al Clitemnestrei; s-a răzbunat
pe mama sa şi pe Egist, care l-au omorît pe
Agamemnon; erou al tragediilor lui Eschil
„Hoeforele“ şi „Eumenidele“
(partea a doua şi a treia a trilogiei
„Orestia“).
Orfeu, cîntăreţ
legendar grec,
care vrăjea totul cu cîntecul său.
Orfism,
curent religios din Grecia antică, care preconiza credinţa în metempsihoză;
numele său provine de la Orfeu,
considerat fondatorul mitic.
Osiris
(Asir), în mitologia egipteană zeul fertilităţii
şi al agriculturii.
|
|
|
Panateene,
festivităţi religioase care se ţineau
la Atena în cinstea zeiţei protectoare a oraşului,
Atena.
Pandora,
în mitologia greacă, prima femeie din lume,
creată la porunca lui Zeus.
Luată de soţie de către Epimeteu,
ea a adus drept dar de nuntă o cutie în care
zeii din Olimp închiseseră
toate relele omeneşti. Ajunsă pe pămînt,
ea a deschis cutia, împinsă
de curiozitate, şi le-a dat drumul, umplînd
lumea cu ele.
Parce
(Parcae), în mitologia romană, trei surori,
considerate zeiţe ale sorţii; erau
identice cu moirele din
mitologia greacă.
Penteu
(Pentheus), în mitologia greacă, rege al cetăţii
Teba, pedepsit de zeul Dionysos.
Pluto,
vezi Hades.
Polinice, fratele lui
Eteocle, fiul
regelui Oedip al Tebei.
Poseidon, în mitologia greacă,
zeul mării, fiul lui Cronos şi al
Rheei.
Prometeu
(Prometheus), erou din mitologia greacă, unul dintre
titani; potrivit
legendei, el i-a furat lui Zeus
focul pentru a-l aduce oamenilor; a fost înlănţuit de o stîncă.
|
|
|
|
|
Septuaginta,
traducerea Vechiului Testament din ebraică în
greacă, făcută, conform legendei,
de şaptezeci de înţelepţi.
Serapis,
zeu în mitologia egipteană.
Sisif,
în mitologia greacă, întemeietor şi
rege al cetăţii Corint. Pentru că a
dat în vileag răpirea Eginei de către Zeus,
şi-a atras mînia acestuia şi a fost
supus în Hades la o caznă
veşnică, fiind sortit să urce un
deal împingînd o stîncă uriaşă,
care o dată ce ajungea în vîrf, se
rostogolea din nou la vale.
|
|
|
Tantalus,
în mitologia greacă, fiul lui Zeus
şi al nimfei Pluto şi rege al Lidiei;
şi-a atras mînia zeilor, pentru că le-a
destăinuit secretele în faţa
muritorilor. Datorită acestui fapt, a fost
sortit să fie veşnic chinuit în Hades
de sete şi de foame.
Tartarus,
în mitologia greacă,
lume subpămînteană, situată mai
jos decît Hades, unde zeii
aruncau pe duşmanii lor (ciclopii, titanii
etc.).
Telchini, în mitologia greacă, locuitorii
legendari ai insulei Rhodos; erau pricepuţi
în arta prelucrării metalelor.
Telemah, erou din „Odiseea“ lui
Homer, fiul lui Odiseu, regele Itacăi, şi al Penelopei.
Tesmoforii
(Thesmophoria), sărbători din Grecia
antică în cinstea zeiţei Demetra şi
a fiicei sale Persefona.
Tethys,
în mitologia greacă, una dintre titanide, fiica lui
Uranus şi a Geei;
din unirea ei cu zeul Oceanus s-au născut oceanidele.
Tezeu, unul
dintre cei mai mari eroi
legendari greci, căruia i se atribuie întemeierea
statului atenian.
Themis, în mitologia greacă una dintre
titanide, fiica lui Uranus şi a
Geei; personificare a legii şi dreptăţii divine
Titani,
în mitologia greacă, zei care au precedat olimpienilor,
fii ai lui Uranus şi ai Geei (Coeus, Crius, Cronos, Hyperion,
Iapetus şi
Oceanus), precum şi alţi zei şi semizei care se trăgeau din prima generaţie de titani (de ex., fiii lui
Iapetus şi ai Clymenei: Atlas,
Epimeteu, Menoetius şi Prometeu).
Titanide,
zeiţe din mitologia greacă, fiicele lui
Uranus şi ale Geei:
Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis şi
Tethys.
Tithon,
în mitologia greacă, unul dintre fiii
regelui troian Laomedon. A fost îndrăgit de
către Eos; la rugămintea
ei, Zeus l-a făcut pe
Tithon nemuritor.
|
|
|
|
|
Vesta,
în mitologia romană, protectoarea focului
din cămin şi a căminului;
identificată cu Hestia
din mitologia greacă; focul sacru care ardea
în templele ei era păzit preotese numite Vestale.
Vestală,
preoteasă romană care slujea zeiţa Vesta, protectoare a focului din cămin.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Zeus,
în mitologia greacă,
stăpînul suprem al oamenilor şi al
zeilor.
|
|
|